Contribuţii ale gorjenilor la visul de veacuri al tuturor românilor

Loading

1 Decembrie a devenit data simbolică a Zilei Naţionale, România trecând cu aproape un veac în urmă prin cele mai importante clipe de istorie naţională. Basarabia, Bucovina şi apoi Transilvania, Banatul, Crişana, Sătmarul şi Maramureşul se întorceau acasă la finalul Primului Război Mondial, o încununare a unui vis de veacuri al românilor. Ca în toate marile evenimente ale istoriei naţionale, gorjenii şi-au adus o contribuţie importantă. Gheorghe Tătărescu şi Grigore Iunian au fost aleşi în Parlamentul Marii Uniri şi al votului universal.

Toţi românii au fost reprezentanţi la Alba Iulia, fie şi simbolic
Toţi românii au fost reprezentanţi la Alba Iulia, fie şi simbolic

Regele Ferdinand I decreta după adunarea de la Alba-Iulia că “ţinuturile cuprinse în Hotărârea Adunării Naţionale din Alba Iulia de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României”. Ionel I.C. Brătianu spunea cu acelaşi prilej într-un raport către rege: “…Majestatea Voastră înscrie în Istoria poporului român de totdeauna şi de pretutindeni cel mai mare act al Istoriei noastre naţionale, acel pentru care generaţii întregi au luptat şi au murit, acela în nădejdea căruia au trăit de la Nistru până la Tisa, toţi românii despărţiţi de o soartă nemiloasă…”.
Din Parlamentul votului universal şi al Marii Uniri au făcut parte şi doi tineri lideri politici din Gorj, unul liberal-Gheorghe Tătărescu şi altul ţărănist-Grigore Iunian. Ambii vor avea cariere politice spectaculoase, Gheorghe Tătărescu fiind chiar preşedinte al Consiliului de Miniştri în două mandate. Reţinem însă că fără sacrificiile din Primul Război Mondial, inclusiv ale gorjenilor, nu ar fi fost posibilă realizarea României Mari.

Jertfele gorjenilor pentru România Mare

Cu siguranţă, cel mai important moment pentru gorjeni al Războiului de Întregire a fost Bătălia de la Podul Jiului. Printre cei care s-au opus intrării trupelor germane în Târgu-Jiu la 14 octombrie 1916 s-au aflat şi profesorii de la Gimnaziul “Tudor Vladimirescu”: Ştefan Bobancu, în vârstă de 60 de ani; profesorul Liviu Popa Radu; bătrânul G. Slăvescu, în vârstă de 85 de ani, tată a 7 copii, toţi ofiţeri în armata română; şi maestrul de gimnastică Ion Rizu, comandantul Cohortei de cercetaşi “Domnul Tudor”. Această cohortă a cercetaşilor gorjeni, sub denumirea Legiunea “Domnul Tudor”, luase fiinţă în decembrie 1914 şi avea în frunte pe doctorii Dimitrie Culcer şi Nicolae Hasnaş, generalul Muică, Numa Frumuşanu, Gheorghe Tătărescu, Grigore Iunian, Tiberiu Popescu, Emil Părăianu etc, ca să facem legătura cu trecutul glorios unde intelectualii au jucat un rol deosebit.
Pentru faptele de arme a gorjenilor care au luptat în Războiul de Reintregire a Neamului, regele Ferdinand a decorat Regimentul 18 Dorobanţi Gorj cu Ordinul “Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Acest ordin militar de război a fost înfiinţat prin Înalt Decret nr. 3249 din 21 decembrie 1916, publicat în “Monitorul Oficial” nr. 223, din 25 decembrie 1916. Au existat ofiţeri gorjeni decoraţi, atât în Regimentul 18 Dorobanţi, cât şi 58 Infanterie, 2 Artilerie şi alte unităţi. Regele Ferdinand, în persoană, a decorat Regimentul 18 Dorobanţi Gorj cu ordinul “Mihai Viteazul”, clasa a III-a, la 31 august 1917, la Poiana Ţigăncii, lângă Mărăşti. Era al XI-lea regiment al Armatei Române, care primea această înaltă distincţie. Motivaţia s-a făcut, prin Î. D. Nr 834, din 4 august 1917: “Pentru vitejia şi avântul cu care au luptat ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii regimentului în luptele înverşunate ce s-au dezlănţuit între 14 iulie 1917, repetând, astfel, strălucitele fapte de arme ce au săvârşit pe valea Jiului, în luptele din 1916.
Atacând cu furie, poziţiile întărite de pe Dealul Mărăşti, de pe Dealul Răchitaşul Mic, precum şi acelea de pe Muntele Ţina Neagră şi Ţina Golaşe au aruncat, pe rând, trupele inamice, afară din liniile lor de apărare şi le-au pus pe fugă, în dezordine, până dincolo de Lepşa. Au luat prizonieri: 8 ofiţeri, 676 trupă şi au capturat: 4 obuziere mari, 4 mitraliere, 13 mortiere de tranşee, 1 tun de munte, 3 camioane, 900 lăzi de grenade şi bombe, precum şi un bogat material de război”.
Din contribuția gorjenilor la Războiul de Întregire reținem și participarea la Campania din 1919 împotriva Ungariei. Între iunie și decembrie 1919, Regimentul 18 Gorj s-a aflat departe de sediul său de cantonament, oamenii săi remarcându-se în luptele din Ungaria. La 18 august 1919 efortul victorioasei armate române era apreciat de autorități. Dr. Teodor Mihali, vicepreședinte al Marelui Sfat Național al Transilvaniei, trimitea generalului Constantin Prezan, o telegramă în care se specifica: ”Marele Sfat Național al Transilvaniei și Părților Ungurene, ales din Adunarea Neamului de la Alba Iulia, …aduce, prin Dv., domnule general, prinosul său de recunoștință glorioasei și nebiruitei Armate a Neamului Românesc. Vitejia străbună, reînviată de eroii de la Oituz, Mărăști și Mărășești scrie, astăzi, cu sânge, pe malurile Tisei, pagini de strălucire nouă pentru istoria românismului. Dezrobitorii și dezrobiții, luptând alături, soldații neamului smulg admirația lumii, frâng rândurile vrăjmașului și clădesc, cu brațele lor de fier, temelia României Unite..”