Conflictul reglementărilor

Loading

aurel-coroboianuExistă o mare buimăceală privind reglementările pe linie de stare civilă. Avem o lege din 1996 şi o mulţime de modificări ale altor legi, care afectează şi această lege. În consecinţă, ne vin, aproape din două în două zile, radiograme de la Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, din cadrul Administraţiei şi Internelor, care ne comunică ce modificări ne impune Uniunea Europeană. Eu nu văd, însă, cum poţi modifica o lege printr-o radiogramă. Şi, numai în 2009 am primit 100 de astfel de documente, iar nici anul acesta nu se arată mai sărac, din acest punct de vedere. Este vorba despre modificările în ceea ce priveşte căsătoriile între cetăţeni europeni, acte de stare civilă făcute în străinătate, transcriere în aceste condiţii şi alte schimbări care au apărut, după intrarea României în Uniunea Europeană. Normal, ar trebui schimbată legea din 96 cu una nouă, care să cuprindă toate modificările necesare, pentru armonizarea legislaţiei româneşti cu cea a Uniunii Europene.
De asemenea, nu mi se pare normal ca o hotărâre de guvern să modifice o lege. Nu e normal nici ca o hotărâre de guvern să anuleze o hotărâre judecătorească dată în baza a trei legi. Şi mă refer aici la Ordonanţa 71/2009, care anulează drepturile salariale obţinute de unii funcţionari publici din primării prin hotărâre judecătorească. Asta în condiţiile în care legea spune că hotărârea judecătorească, odată ce e definitivă şi irevocabilă,  trebuie pusă în executare. De altfel, aici cei puşi între ciocan şi nicovală sunt primarii. Ei au două variante: ori aplică hotărârile judecătoreşti, aşa cum prevede legea, ori aplică ordonanţa, care spune că hotărârile judecătoreşti nu trebuie aplicate. Ce se poate întâmpla? Ori răspund penal în faţa legii, pentru că nu au pus în executare hotărârea judecătorească, dacă angajaţii primăriilor îi dau în judecată pentru asta, ori răspund în faţa legii pentru că se opun ordonanţei.
Cât despre ordonanţă, aceasta a fost atacată de judecătorii care au şi ei hotărâre judecătorească pentru drepturi salariale la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi aceştia au câştigat. Acum, întrebarea e, dacă ei au învins ordonanţa, au învins-o în numele tuturor salariaţilor aflaţi în situaţia lor, sau numai pentru ei. Oricum, tot primarii sunt cei care trebuie să-şi asume riscul cel mai mic din cele două, după ce vor stabili care este acela.