Marţi 4 noiembrie a.c., s-au împlinit 98 de ani de la „Luptele de pe dealurile Răşinii”, dintre regimentele gorjene (aflate atunci în retragere) şi trupele invadatoare ale Puterilor Centrale, pe traseul DJ 674A, între Ţicleni şi Ţârculeşti, unde anul trecut s-a dezvelit o placă comemorativă. În acest an, Primăria oraşului Ţicleni şi factorii culturii au organizat o ceremonie precum şi depunerea unei coroane, semn al recunoştinţei pentru eroii care au făurit România Mare.
După cum se ştie, anul trecut, la 7 septembrie, prin grija conducerii Primăriei şi consilierilor oraşului Ţicleni, s-a realizat şi dezvelit placa comemorativă, în prezenţa preşedintelui Consiliului judeţean Gorj, D-l Ing. Dr. Ion Călinoiu, parlamentarilor de Gorj, reprezentanţilor Prefecturii Gorj, ai Armatei, cu participarea locuitorilor, cadrelor didactice, elevilor, etc.
Locul luptelor de pe dealurile Răşinii din 4 noiembrie 1916 a fost identificat pe baza precizărilor scrise ale eroinei poporului român – gorjeanca Ecaterina Teodoroiu – şi locotenentului Gheorghiţoiu, participanţi direcţi la acele lupte.
În precedentele două zile, teatrul aprigelor lupte s-a derulat pe teritoriul comunei Dăneşti, unde îşi dorm somnul 50 de eroi români, dar alţii au fost înmormântaţi şi pe dealuri, rămânând neştiuţi, că osemintele unora au fost ulterior scoase la iveală de ploi, pe dealul Urciorului.
La 4 noiembrie 1916, stil vechi, locotenentul Gheorghiţoiu, cu compania sa(a 6-a), din care făcea parte şi Ecaterina Teodoroiu, a primit ordin să baricadeze drumul de legătură Răşina-Brătuia-Tg.Jiu. Ajungând la 25 metri de acel drum, a întâlnit trupele inamice în coloanele de marş. Somaţi de inamic să predea comandanţii şi armele, Ecaterina Teodoroiu, care ştia nemţeşte a răspuns: „- Ia !, Ia !” (adică, da, da), luând arma la ochi, a doborât 3 inamici, producându-se debandadă la inamic, scăpând astfel, în acel moment din încercuire.
Din oraşul Ţicleni, în Primul Război Mondial, s-au jertfit 119 eroi, alţii au venit mutilaţi, unii au îndurat prizonieratul. O mare parte din locuitorii săi au luat calea bejeniei, cum a fost familia lui Iancu Ţicleanu, care a ajuns până la Costeşti. Familiile rămase în localitate au fost jefuite, bunurile bisericilor însuşite de inamic, sau distruse. Locuitorul Vârjog Ion a fost împuşcat chiar pe scara casei sale. Ar fi de spus foarte multe.
De aceea, recunoştinţa urmaşilor trebuie perpetuată din generaţie în generaţie.
