Cercetări arheologice la Stoina

Loading

În cadrul parteneriatului dintre Muzeul Judeţean Gorj Alexandru Ştefulescu – Târgu Jiu şi Institutul de Arheologie – Bucureşti, în cursul lunii iulie 2016 au continuat cercetările arheologice sistematice din aşezarea fortificată „Cetate”, sat Păişani, com. Stoina, jud. Gorj.

Secţiunea VI / 2015-2016 Dispunerea cărămizilor arse, perpendiculare pe axul fortificaţiei, alunecate către vest. Cărămizile deranjate apar în continuare, amestecate cu argilă puternic arsă, şi mai jos, către baza fortificaţiei.
Secţiunea VI / 2015-2016 Dispunerea cărămizilor arse, perpendiculare pe axul fortificaţiei, alunecate către vest. Cărămizile deranjate apar în continuare, amestecate cu argilă puternic arsă, şi mai jos, către baza fortificaţiei.

Cerecetările s-au extins prin două noi secţiuni în spaţiul închis de cele două fortificaţii. Depunerea arheologică evidenţiată în acestea două este modestă, în cea mai mare parte fiind deranjată de lucrările agricole de după cel de-al doilea război mondial.
În schimb, în secţiunea începută în 2015 şi epuizată în această vară (S VI / 2015-2016) colectivul de cercetare a adus la lumină vestigiile fortificaţiei compuse din materiale arse anterior asamblării lor în cadrul acestei structuri. Aceasta constă din cărămizi şi pământ argilos, fiecare din acestea arse la roşu. Cărămizile erau dispuse perpendicular pe axul fortificaţiei, dar este greu de apreciat cu siguranţă care era aliniamentul acestora. Pe de-o parte fortificaţia pare să fi fost destul de efemeră după ce a fost erijată, lipsită fiind de un liant propriu-zis care să ţină cărămizile pe loc, pe de altă parte lucrările agricole ulterioare au contribuit la răvăşirea ei.
Oricum, maniera de a concepe şi realiza aceată fortificaţie rămâne de mare interes şi ar trebui plasată în timp după mijlocul sec. IV a.Chr. O atenţie specială a fost acordată, la baza fortificaţiei, unui strat de argilă verzuie, amenajat ca atare de constructori, în care au fost depuse şi abandonate cantităţi mari de ceramică spartă, parte din forme putând fi reconstituite. Alături de ceramică se găseşte, de asemenea, o cantitate semnificativă de resturi de faună domestică şi sălbatică, toate acestea făcânt foarte probabil parte dintr-un ritual de întemeiere a fortificaţiei respective.
Rămâne de remarcat că setul de forme ceramice este contemporan şi că o publicare extinsă a acesteia va putea constitui în viitor un reper de mare utilitate pentru olăria getică din a doua jumătate a sec. IV a.Chr.

Responsabil ştiinţific, Dr. Vlad V. ZIRRA