Nuu!!, nu vreau să invoc definiţia din manualele de specialitate. Mă întreb şi eu, ca tot românu’, de nevoie, pentru că stau şi constat, ca simplu cetăţean ( vă mai amintiţi stimaţi cititori aceste cuvinte..?..), că de fapt cetăţenii României, fără deosebire de naţionalitate, sunt de fapt împărţiţi în două mari grupe, cei care fac politică şi cei care nu fac. Acum, ăştia care fac politică au şi ei găştile lor, cică în lumea civilizată li se spune ,, partide’’ diferenţiate prin doctrină. Aiurea! La noi, corect pot fi numite, cum am spus mai devreme şi atunci trebuie să vedem care este definiţia găştii. DEX-ul spune aşa :,, Grup restrâns de oameni, uniţi între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârşirii de acţiuni reprobabile (…) sinonim cu şleahtă, clică, bandă ’’. Observaţi vreo diferenţă?
Câtă dreptate a avut Silviu Brucan ! … Cred că avem de dus o cruce, noi, ca popor aflat la răscruce de vânturi şi anume să ne vindem valorile naţionale pe doi bani, să ne recunoaştem comorile intelectuale şi patrioţii, post mortem şi idolii politici contemporani să-i alegem după lozinca ,,în ţara orbilor chioru’i împărat’’. Ce ne facem fraţilor cu atâţia împăraţi? Împăratul ţiganilor, împăratul asfaltului până şi aici, pe plan local, avem un împărat. Nu v-aţi săturat de atâţia autointitulaţi?
Dar avem politicieni rasaţi, ce să spun. Nici n-au pus sacii în căruţă şi deja nu mai au loc ceilalţi de ei. Unii nici nu şi-au dat examenul electoral şi se cred deţinătorii adevărului absolut. Ce ne facem, însă, cu ăia care au uitat de unde au pornit? Eu pe ăştia îi consider cei mai periculoşi, fiindcă nu ne mai vedem scăpaţi de ei. Oare chiar aşa o fi!? Eu nu cred!
Ştiţi de ce? Pentru că am mare nădejde că se vor trezi ăia 50 %, cei care au stat acasă şi nu s-au bucurat ca nebunii de schimbarea împăraţilor. Ei, truditorii pământului, cei cărora le place să trăiască curajos, fără să întindă mâna şi care s-au retras în conştiinţa şi-n sufletul lor, ei – cei care duc în spate şi pe ceilalţi 50 %, ei – cei din linia întâi, adică Măria Sa, poporul. Ei sunt nădejdea şi speranţa. În faţa lor mă înclin!
