CAS-ul, nebuloasa profesiilor liberale

S-a trâmbiţat în lung şi-n lat că noi – ziariştii, la fel ca artiştii, scriitorii şi toţi cei care au venituri din profesii liberale, pe bază de contract de drept de autor, contract de prestări – servicii, sau convenţie civilă, nu plătim CAS şi ar fi cazul s-o facem. Nu s-a deranjat nimeni să spună, însă, că impozit pe venit, în procent de 16%, se plăteşte pe statul de plată, la oricare din contractele de mai sus.

Nici măcar ziariştii sau analiştii care au dezbătut subiectul nu au sesizat nuanţa, aşa că s-a inoculat cetăţenilor ideea că aceste categorii de cetăţeni nu plătesc nimic la stat pentru aceste venituri. Deci, fals. De asemenea, doar pe Mircea Badea l-am auzit spunând că majoritatea ziariştilor au carte de muncă într-un loc, unde plătesc toate dările şi mai colaborează cu alte mijloace media, unde plătesc, cum spuneam, 16% impozit pe venit. Restul lumii n-a prea suflat o vorbă despre asta, nici măcar ziariştii, cu toate că erau şi interesaţi şi aveau şi mijloacele de a se face auziţi. N-a spus nimeni că, dacă se vor reţine 32%, plus cei 16%, asta înseamnă 48%, adică aproape jumătate din bani.

Ce înseamnă CAS?
Deci să revenim la CAS-ul pe care s-a spus mai întâi că îl vor plăti toţi care nu-l plătesc pentru veniturile pe care le au, apoi că numai cei care nu au carte de muncă.  Deci ce e CAS-ul? Reprezentanţi ai autorităţilor centrale au afirmat că e vorba când de CAS, când de impozit, ceea ce nu e deloc acelaşi lucru. Ca să nu mai spun că una e CAS şi reprezintă contribuţia pentru pensie şi alta e CASS, care este contribuţia pentru sănătate. De asemenea, s-a vorbit că să aibă şi ziaristul, săracul, drept de pensionare, în timp ce alţii spuneau că, reţinându-se CAS-ul, ar avea dreptul la şomaj. Fals, de asemenea, pentru că de şomaj nu beneficiezi dacă plăteşti CAS sau CASS, ci dacă plăteşti contribuţia pentru şomaj, adică altă taxă. Deci ne-au băgat de tot în ceaţă şi deontologii şi politicienii.
S-o luăm de la capăt, ca să clarificăm lucrurile.

Cât plăteşte angajatul?
Un angajat cu carte de muncă are un salariu brut, trecut în cartea de muncă, din care se reţin pe statul de plată: 10,5% pensie asigurat, 5,5% pensie asigurat, 0,5% şomaj, deci, în total, 16,5% calculat din brut. Reţinerile respective se dau la o parte, ca şi 250 de lei, consideraţi deducere personală (treacă de la statul român), iar din ce rămâne se calculează 16% – impozitul pe venit. Ca să exemplificăm, pentru a nu exista dubii, la un brut de 1.000 lei, omul mai rămâne cu un net, adică în mână, cum se spune, cu 741,4 lei.

Cât plăteşte angajatorul?
Ca salariatul să primească banii de mai sus, angajatorul trebuie să mai plătească, calculat la brutul de 1000 lei: 20,8% pensie (în ianuarie 2009 era 18,5%), 5,2% sănătate, 0,85% concedii şi indemnizaţii, 0,5% şomaj şi 0,25% garanţii salariale (care se opresc numai firmelor private, în eventualitatea că vor da faliment, din acest fond trebuind să fie plătite salariile, de la stat). Adică 276 lei. Deci, să concluzionăm: Angajatorul cheltuieşte pentru un salariu pe cartea de muncă de 1000 lei, 1267 lei, iar angajatul ia din banii ăştia 741,4 lei, adică 58,52%, deci 41,48% din total merg la stat, mai precis 525,55 lei.
Întrebare, care din aceste taxe se regăsesc în CAS-ul despre care vorbeau deontologii şi politicienii? Probabil pensia angajat plus pensia angajator, care fac, în total (10,5+20,8) 31,3 procente, care se apropie de cele 32 care se vehiculează. Asta înseamnă, însă, numai contribuţie la pensie, nu şi şomaj, sănătate sau altceva.

Concluzii
S-a spus că, odată ce contractele de drept de autor, cele de colaborare şi convenţiile civile  aduc beneficiarilor venituri de natură salarială, e normal să se plătească CAS. Fals! Sunt venituri de natură profesională, pentru profesii liberale, asta până nu se vor gândi unii să schimbe şi această reglementare. Iar dacă un ziarist sau un actor, după ce-şi termină treaba acolo unde are carte de muncă, nu se duce la băut, de exemplu, ci lucrează în altă parte pe drept de autor, e normal să fie revoltat că şi din banii ăştia i se iau aproape jumătate (32% şi 16%), pentru că a plătit o dată toate dările la locul de muncă şi are dreptul la pensie, sănătate, şomaj şi celelalte. Aşa că cine-i poartă de grijă pe tema asta nu mai e cazul să-şi facă probleme.
Oricum, angajatorii care au plătit până acum pe drept de autor, vor căuta alte căi. Pentru că există destule exemple. Sunt patroni care plătesc angajaţii cu salariul minim pe economie, oficial, iar restul banilor îi dau la negru. Măcar, până acum, ziariştii şi actorii plăteau impozitul de 16%.