În timp ce, în România, industria energetică pe bază de cărbune își trăiește ultimele zile, 2026 sau puțin mai târziu fiind termenul final al unei ocupații care debuta în forță la jumătatea secolului trecut, Polonia a adoptat o altă strategie, care îi permite să păstreze mineritul pe cărbune încă un sfert de veac. Cum se face că polonezii pot și noi nu, iată o întrebare care ar trebui pusă așa-zișilor lideri politici de la București. De la Iohannis la Ciolacu și Ciucă, politicienii români sunt niște yesmeni lipsiți de orice inițiativă, cât de firavă, de a rămâne în picioare în fața Comisiei Europene.
Guvernarea poloneză, acuzată la Bruxelles de încălcarea drepturilor omului și alte năzbâtii, își vede de programul de țară și ar putea să continue să guverneze și după apropiatele alegeri generale. Revenind la problematica abordată de noi, reținem că Guvernul Poloniei a semnat cu Sindicatele un acord prin care această țară intenţionează să exploateze cărbunele până în 2049. Dacă ne gândim că peste 70% din energia sa electrică este generată pe bază de cărbune, Polonia este ţară codaşă în procesul de tranziţie energetică şi în prezent este presată să se înscrie în strategia UE, de a ajunge la neutralitate climatică până în 2050. Dar polonezii o fac în viteza lor și așteptând compensații consistente pentru economia acestei țări. De ce nu se face acest lucru și în România? Întrebarea pare pur retorică, dar poate înțelegem, acum, de ce România, țara cu cea mai mare corupție din Uniunea Europeană după cum spuneau documentele comunitare, propunea cu succes ca șef al Parchetului European pe principalul responsabil anticorupție.
Bineînțeles, faptul că suntem adepții energiei verzi este un lucru de apreciat. Capacitățile energetice verzi ale României depășesc deja necesarul doar că ”iarna nu-i ca vara” și nici vara nu poți produce așa cum arată calculul hârtiei. Dezintegrarea sectorului energetic pe cărbune ar trebui să se facă mult mai elaborat și doar în condițiile în care punem ceva în loc. Dacă vă uitați la Târgu-Jiu și în Gorj, nici cu sume uriașe în euro din fonduri europene nu pare că am avea prea multe idei de dezvoltare. Până ne gândim și analizăm lucrurile cum trebuie, nu facem și noi ca polonezii și germanii? Sau cineva își freacă mâinile cu gândul la ce comisioane va încasa din importul de energie electrică al României?
