Camelia Stanciu vrea să salveze Motru

 78 total views

O doamnă din Motru, avocat de profesie, a decis să candideze, din partea PNȚCD, la funcția de primar. Aceasta spune că nu vrea ca orașul deschis pentru minerit să moară o dată cu acesta și că știe ce trebuie făcut, ca locuitorii municipiului să se gospodărească chiar dacă nu ar mai avea loc de muncă în carierele existente în zonă. Vă propun, în rândurile următoare, s-o cunoaștem pe Camelia Stanciu, femeia care spune că poate salva orașul în care și-a adus întreaga familie și din care nu mai vrea să plece.

Camelia-Stanciu-candidat-motruReporter: Ați venit în Motru cu mulți ani în urmă. De unde ați venit și care a fost conjunctura ce a determinat acest lucru?
Camelia Stanciu: Sunt din Botoșani, am absolvit în anul 1986 prima facultate la Iași (Inginerie geologică și geofizică) și am fost repartizată la IM Motru. Vreau să vă spun că, atunci, IM Motru avea ca sediu administrativ o clădire curată, cochetă, care forfotea de angajați îmbrăcați elegant –lucru ce m-a impresionat. Astăzi, acea clădire nu mai are acoperiș, nici geamuri și stă să se darâme. De câte ori trec prin zonă (în satul Însurăței), îmi vine să plâng.
R: De când ați ajuns în Motru, care a fost traiectoria profesională până în prezent?
C.S.: Întreprinderea Minieră Motru avea în subordine mai multe subunități: cariere de suprafață și mine de subteran. Eu am fost repartizată la Mina Horăști ( subteran), o mină care avea rezultate deosebite, unde minerii depășeau lunar producția programată și primeau, uneori, câte un salariu și jumătate. Mi s-a spus atunci că Motru era „orașul cu cele mai multe autoturisme pe cap de locuitor”. Era prosperitate, veselie, am cunoscut oameni minunați, așa încât, m-am îndrăgostit pe loc de „orșsul cu trandafiri”. Aici am întâlnit și un OM care a lăsat totul pentru mine dar care, din păcate , nu mai este. După 11 ani în care am lucrat în minerit, mi-am schimbat profesia în cea de avocat, care mi se potrivește mult mai bine, cred.
De câțiva ani, orașul a suferit multe schimbări prin închiderea minelor de subteran și disponibilizarea minerilor în floarea vârstei, cu putere de muncă. Orașul s-a depopulat, pentru ca acești „disponibilizați” precum și tinerii care au absolvit licee și chiar facultăți, au fost nevoiți să plece în străinatate, pentru că aici nu au găsit un loc de muncă. Chiar am întâlnit o tânără,care a absolvit facultatea de drept la Timișoara, iar acum lucrează ca vânzatoare la un raion de pantofi. Este degradant și trebuie să ne simțim vinovați. NOI trebuia să le pregătim viitorul! Consider că, dacă lucrurile nu merg așa cum ar trebui, aceasta este consecinta acțiunilor sau, mai bine zis, a inacțiunilor noastre. Așa am hotărât să candidez la Primăria Motru!
R: Cum vă susține familia în intenția de a candida?
C.S.: Partenerul meu de viață este cel care m-a încurajat, pentru că știe că eu am fost cea care a pus bazele microcarierei Leurda și a fabricii de brichete de cărbune de la Horăști, pe care le-au deschis niște investitori germani. Știe și crede în puterea mea de muncă, în iscusința mea de a „deschide uși”, de a relaționa și în ambiția mea a de duce lucrurile la bun sfârșit. Sigur că mi-a promis tot sprijinul, întrucât este cetățean german și deține „puntea de legatură” cu Germania. Prin el, am adus în urma cu 4 ani investitori germani pentru UATAA, dar atunci nu s-a concretizat nimic, pentru că nu s-a găsit la Motru deschiderea necesară. Copiii mei sunt în București, dar s-ar întoarce cu drag dacă ar putea să-și găsească în zonă un rost.
R: Cum vedeți viitorul Motrului, cu ce soluții veniți pentru locuitori, în privința locurilor de muncă?
C.S.: Primul lucru pe care l-aș face ar fi să ne înfrățim cu un oraș din Germania și să rechemăm firma din Bitterfeld să investească într-o termocentrală nouă, întrucât proiectul există, a fost făcut la vremea respectivă. UATAA este, în prezent, în derularea unui plan de reorganizare, astfel ca 2-3 ani ar mai putea furniza agent termic populației. În paralel, am putea construi un incinerator, care va funcționa cu cărbune și deșeuri menajere. Așa, am obține un preț mult mai mic la căldură.
Am crea, astfel, 200 locuri de muncă, în primul an. Avem și promisiuni de investiții într-o fabrică de hârtie ecologică, pe care ar deschide-o investitorul german care mai are și alte afaceri în Motru. Concomitent, am demara construcții prin proiectele europene, la care suntem deficitari.
R.: Aveți o soluție și pentru femei? Ce locuri de muncă se pot crea pentru ele?
C.S.: Da , pentru femei m-am gândit la o fabrică de cartoane pe care o putem face pe bani europeni și în care vor fi angajate femei din categoria „defavorizate”, respectiv cele între 40 și 60 de ani.
R.: Multe terenuri sunt răscolite și ar fi trebuit redate în agricultură. Aveți un plan, pentru ca acest lucru să fie respectat?
C.S.: Pentru zonele răscolite, există obligația CEO să redea în folosință terenurile (un proiect este deja în derulare în zona minei Leurda), restul sunt în fază de proiect. Principala mea preocupare va fi eliberarea de titluri de proprietate locuitorilor, întrucât sunt zone în care nu există nici măcar adeverințe de proprietate. Nefăcând dovada proprietății, oamenii nu pot dispune de terenul lor, asa cum doresc. După obținerea titlurilor de proprietate, intenționez să facem mici asociații în care sa cultivăm, pe bani europeni, legume, pomi fructiferi, cătina etc. Intenția este să cultivăm tot ce avem nevoie pentru consumul din orașul nostru. Vreau să învățăm să mâncăm sănătos și, în același timp, să facem bani. De asemenea, vreau să construim o hală de carne, brânzeturi și legume, în care micii noștri producători să valorifice produsele din gospodaria lor.
R.: Există un incubator de afaceri la Leurda, în care s-au investit mulți bani cu ani în urmă. Care e starea lui și ce ați face acolo?
C.S.: Incubatorul de afaceri este încă în stare bună. Dacă îl vom folosi în continuare în acest scop, vom stabili, împreună cu oamenii de afaceri din zonă, pe care intenționez să îi consult constant. Dacă da, desigur că cei care vor desfășura acolo activități, vor beneficia de niște facilități. Niște taxe valoreaza infinit mai puțin decât niște locuri de muncă, ce presupun angajatul și familia sa. Oricum, toate clădirile actualmente părăsite, vor căpăta o destinație, inclusiv școlile din satele aparținătoare și căminul cultural din Roșiuta (care este o bijuterie!)
R.: Cum veți atrage tinerii să rămână în orașul dumneavoastră?
C.S.: Tinerii vor fi ajutați să acceseze fonduri europene pentru a-și crea o afacere proprie (inclusiv în agricultură) și vor fi angajați cu prioritate ( FĂRĂ ȘPAGĂ!) în locurile de muncă pe care le vom crea. Cei care lucrează, deja, în străinatate și vor să investească în Motru, vor avea tot sprijinul primăriei.
R.: Aveți o casă de cultură care a fost deschisă de curând, după care foarte repede închisă. Veți face demersuri pentru redeschiderea ei?
C.S.: Da, sigur o vom redeschide, dar împreună cu locuitorii vom hotărî ce activități culturale vom desfășura și, sigur, va fi și un club al pensionarilor ( despre are mi-au spus ca și-l doresc), în care să-și petreacă timpul cât mai agreabil. De asemenea, vom construi o sala de sport polivalentă.
R.: Cum vreți să fie Motru peste 10 ani?
C.S.: Un oraș occidental, cu oameni veseli și prosperi, despre care să se vorbească și cu care să dovedim ÎMPREUNĂ că, dacă vrei, se poate ! Multumesc !