Brâncuşi, politica şi… arteziana

Duminică, 1 Mai 2011, într-un week-end de tranziţie pentru Realitatea TV, între vinerea arestării lui Sorin Ovidiu Vântu şi lunea anunţului preluării televiziunii de către Elan Schwartzenberg, probabil că realizatorul Mihai Tatulici şi asistenta sa Oana Dobre au fost tare bulversaţi. Atât de bulversaţi încât au uitat de imparţialitatea pe care ar trebui s-o aibă un moderator de emisiune tv şi au sărit cu botoşeii pe  Florin Cîrciumaru, Ion Călinoiu şi Victor Ponta. Întâmplător, sau poate nu, cei trei „aleşi” reprezintă pietre tari PSD  la următoarele alegeri: primul pentru un nou mandat de primar al Târgu Jiului, al doilea pentru un nou mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj (dacă el va fi candidatul USL pentru această funcţie) şi al treilea, indiferent că se va hotărî să candideze şi va fi aruncat în luptă de USL pentru preşedinţia României, sau îl va susţine pe Crin Antonescu, el mergând în tandem ca prim ministru. Ca să-i agaţe pe toţi, realizatorii au făcut un ghiveci, punând la un loc operele lui Constantin Brâncuşi, care ţin de Cîrciumaru şi muzeul de la Curtişoara, care e în subordinea lui Călinoiu. Ce a căutat Ponta în povestea de la Gorj, n-am priceput. Poate pentru că n-am văzut emisiunea de la început, dar e clar că şi el a fost vizat şi PSD-ul, în general. Pentru că, dacă s-ar fi mers doar pe faptul că Victor Ponta e parlamentar de Gorj, iar povestea ar fi fost administrativă şi nu politică, ar fi trebuit să vedem în cadru toţi parlamentarii de Gorj, nu doar cei de la PSD, adică Ponta, Vasile Popeangă, Mugurel Surupăceanu şi Toni Greblă. E drept că la început, când am dat pe Realitatea şi am văzut atâţia „roşii” la Tatulici am crezut că e făcută emisiunea ca să-şi facă PSD-ul reclamă pe spatele lui Brâncuşi. Mai ales că Realitatea, cel puţin la unele emisiuni la care-mi mai arunc ochii dă cu pietre în PDL şi în Traian Băsescu. Am rămas, deci, perplexă, când am constatat că Tatulici şi Dobre se comportau ca nişte mitraliere nu spun de care, aruncând cu acuzaţii mai mult sau mai puţin documentate, fără să-i lase pe cei acuzaţi să-şi prezinte punctul de vedere. Oricum, nu mai ştii ce-i cu Realitatea, dacă-i cu PSD-ul sau PDL-ul, sau fiecare realizator după cum se descurcă, dar e clar că e o mare debandadă la ei. Nici nu mai poate fi vorba, măcar de ochii telespectatorilor, de echidistanţă, odată ce Vântu se bătea cu Ghiţă prin parcări pe politica editorială a postului. E clar că Realitatea face parte dintre televiziunile care au temă de la patron sau de la cine ştie cine, sau poate fiecare realizator în parte, să facă servicii politice şi nu presă. Dar, să ne întoarcem la cazul nostru, de la Gorj. Păcat că Brâncuşi e băgat în mizeria discordiei dintre oameni, ceea ce a spus şi Sorana Gorjean, în momentul când Tatulici şi-a amintit că o avea ca invitat în studioul de la Bucureşti. Păcat că muzeul de la Curtişoara a devenit loc de arătat cu degetul. Şi nu pentru că e superb, ceea ce n-a observat Tatulici, ci pentru că trebuia ciufulit Călinoiu. Dar, cel mai mult m-a uimit momentul în care Tatulici a spus, imperativ, să fie pusă camera pe arteziana din apropierea Porţii Sărutului. Mă aşteptam să văd o mare grozăvie, dar am aflat exact ce vedeam şi nu mă deranja deloc: faptul că e vopsită în verde, alb şi albastru. Foarte grav, după cum a spus Tatulici, care a primit de la cineva replica cum că dacă ar fi fost portocalie probabil i-ar fi plăcut. Oricum, cred că numai dacă era roşie Tatulici ar fi avut dreptate şi atunci m-am convins că emisiunea a fost o comandă clară cu atac la cei mai sus menţionaţi. Totuşi, la Ponta am dubii. Poate să fi fost chemat doar ca să facă rating.