Traian Băsescu se consideră „mai puternic ca oricând” chiar dacă peste 7,4 milioane de români „l-au trimis acasă” în urma referendumului din 29 iulie. În urma „victoriei” ruşinoase, dar în total dezacord cu voinţa a milioane de români, la masa verde, în lipsă de cvorum (deocamdată), acesta savurează astăzi succesul „tupeocraţiei”: „Domnul Ponta uită că atunci când am fost ales preşedinte al României în decembrie 2009 împotriva mea erau 5,2 milioane de voturi. După trei ani de criză, pot accepta un milion în plus.” Altfel spus, după mizerabila campanie, dacă putem numi campanie, boicotarea referendumului, Băsescu îşi permite tupeul să desconsidere votul milioanelor de români care nu îl mai doresc preşedinte. Ne arătăm totuşi convingerea că într-un final Curtea Constituţională va face dreptate şi va declara valid referendumul de duminică, prin atingerea cvorumului de 51%.
Marinarul acesta, şcolit în spiritul corsarilor a căror gândire nu are nimic de-a face cu valorile civice şi democratice, a transformat referendumul într-o bătălie personală, în care voinţa poporului nu a contat. Pentru acest lup de mare şi acoliţii săi referendumul din 29 iulie nu a reprezentat decât o confruntare cu Ponta, Antonescu şi Voiculescu, uitând că „referendum” înseamnă cu totul altceva. Au mizat din nou pe ignoranţa unora şi prostia altora pentru a păstra „flacăra democraţiei” aprinsă, simulând că nu observă milioanele de români disperat interesaţi de viitorul ţării, de locurile de muncă, de educaţie sau de sănătate. Sigur, toate acestea sunt mai puţin prioritare atunci când te lăfăi în vile de sute de miliarde de lei, conduci maşini de sute de mii de euro, îţi tratezi problemele de sănătate în clinici particulare din străinătate sau îţi trimiţi odraslele la studii în afara ţării.
Boicotul P.D.L.-ist, mai ceva ascuţit decât lupta de clasă, a transformat acest referendum într-un eşec al democraţiei din România. După 22 de ani aceasta este în continuare prost înţeleasă.
În definitiv, ce este „democraţia”? Cu siguranţă în viziunea P.D.L.-istă aceasta nu reprezintă o formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea.
Cum îşi exercită poporul puterea? Prin vot, s-ar grăbi să răspundă cei care nu au creierul spălat cu detergent portocaliu de proastă calitate. Personal, nu consider că putem vorbi de norme democratice atunci când un partid politic îndeamnă poporul să nu îşi exercite puterea, adică să nu participe la vot, iar o parte a acestuia se conformează tacit şi obtuz.
Ştiţi ce e trist? Că în secţiile de votare din România anului 2012 am văzut prea puţini tineri, dar suficient de mulţi bătrâni care atunci când au avut ştampila de vot în mână s-au gândit la viitorul nepoţilor lor. România anului 2012 suferă de o criză acută de ignoranţă a tinerilor, pentru care non-valorile au devenit valori şi modele.
„Bătălia pentru viitorul României” trebuie însă să continue!