Una din preocupările majore ale presei locale în această perioadă se referă la soarta mineritului şi producerii de energie electrică în această zonă, singurul plămân economic al acestor meleaguri. Strategia de restructurare/modernizare pare să fie greşită atât la noi cât şi la Hunedoara la huilă de vreme ce singura măsură de eficientizare a sectorului extractiv este/a fost trimiterea minerilor în concediu mai mult sau mai puţin forţat.
Desigur, lucrurile au mai evoluat faţă de în vară iar la Gorj chiar la modul rezonabil în sensul că oamenii încep să îşi primească banii pe zilele pierdute. Cu toate acestea există multe lucruri similare, Complexul Energetic Hunedoara se face acum aşa cum am făcut şi CEO anul trecut, fără investiţii majore în retehnologizarea activităţii de extracţie. Hunedorenii au şi un alt mare dezavantaj, în timp ce la noi carierele ne-au scăpat de mine, la ei trebuie băgaţi bani grei pentru a aduce aurul negru la suprafaţă. O situaţie rămâne comună, lipsa fondurilor pentru investiţii.
Şi totuşi de pe „cadavrul” mineritului din Valea Jiului unii mai încearcă să obţină ceva. Astfel, conducerea SNH invocând necesitatea de urgenţă, chiar şi atunci când nu poate fi vorba de aşa ceva, a luat plasă de sârmă cu mult peste preţul pieţii şi la o calitate care pune în pericol vieţi omeneşti, după cum vedem din presa ultimelor zile. Se vorbeşte că la Exploatările Miniere Lonea şi Vulcan, datorită folosirii de stâlpi de susţinere care nu mai corespund cerinţelor de rezistenţă, durabilitate şi calitate, sunt frecvente blocările tubulaturilor de aeraj, urmare a surpărilor galeriilor. În aceste condiţii, creşterea concentraţiei de gaz metan peste limitele de siguranţă este o consecinţă firească, iar focurile de mină care sunt mai peste tot fac tot mai probabilă producerea de noi de explozii.
Presa din toată ţara este plină de asemenea relatări, din nefericire cei abilitaţi să ia măsuri nu o fac. Când apare câte o dramă, şi la Petroşani au tot fost în anii din urmă, toată lumea se bate cu pumnul în piept că face şi drege. Apoi ne întoarcem iar la „învârtelile” cu produse proaste care ne pun viaţa în pericol pentru câţiva arginţi. Poate că acest editorial ar trebui să fie citit cu mare atenţie mai ales în Gorj!