Pe la începutul secolului al XX-lea, locuitorii comunei Băleşti, animaţi de ideile câtorva dintre ei, au pus bazele unei societăţi cooperative de credit şi economie sătească pe care au numit-o „Cuca”, după numele semeţului deal aflat în această localitate, care ulterior a devenit bancă populară. Astfel în data de 15 decembrie 1903 această societate avea să fie înregistrată la Primăria comunei Băleşti sub numărul 1839 iar la Judecătoria Ocolului Târgu Jiu actul constitutiv a fost autentificat sub numărul 173 din data de 17 decembrie acelaşi an.
Un alt drum
Pentru a preîntâmpina repetarea pe viitor a unor astfel de incorectitudini grave şi pentru a-i smulge din mână banca, de care s-a folosit ca de o armă la realizarea scopurilor de acaparare ce urmărea, aplicăm d-lui Lăpădat Prejbeanu, Preşedinte al băncii şi membru în Consiliul de ad-ţie, art. 17 din Legea B. P., rămânând ca autorităţile superioare respective să dispozeze asupra altor măsuri de luat împotrivă-i pentru faptele săvârşite, atât în calitate de preşedinte al băncii cât şi ca primar al comunei.
Imediat după această situaţie neplăcută în care a intrat banca din Băleşti, preşedinte a fost ales învăţătorul Vasile P. Mălăescu care după ce a participat la o conferinţă a băncilor populare din judeţ ţinută în comuna Arcani a hotărât ca şi banca „Cuca” din Băleşti să se afilieze Cercului Cooperativ cu numele „Vulcan” cu sediul în comuna Arcani.
Astfel în şedinţa ţinută în data de 27 noiembrie 1909, Consiliul de Administraţie al băncii a dispus următoarele:
Aprobăm propunerea ca în scop de a ne lumina cât mai mulţi asupra chestiunilor de cooperaţie prin discuţii, dizertaţii şi comunicări în conferinţe, banca noastră să intre în cercul cooperativ „Vulcan” cu sediul în comuna Arcani Gorj şi dispunem ca ori de câte ori se va face convocare pentru conferinţa cercului, să participe cel puţin câte un delegat din partea băncii noastre.
Aprobăm propunerea înfiinţării unui curs practic de contabilitate în raza cercului nostru cooperativ pentru formarea personalului de contabilitate al băncilor şi cooperativelor şi în ce ne priveşte dispunem:
Tinerii Coiculescu C. Lăpădat, Buzuloiu Gh. Ion şi Floroiu Gh. Ion, aleşi de noi spre a deveni contabili ai băncii noastre, cu înţelegerea părinţilor şi cu voia lor, sunt desemnaţi a fi trimişi să urmeze mai întâi cursurile teoretice de la 1-2 luni ce se vor ţine în Târgu Jiu cu începere din luna ianuarie 1910 de către d-l controlor al băncilor populare secondat de d-l N. Mateescu ales de cerc a servi ca învăţător ambulant de contabilitate în raza cercului nostru cooperativ. Cheltuielile cu gazda şi mâncarea vor privi pe părinţii tinerilor care şi-au luat angajamentul că le vor suporta.
După terminarea cursurilor teoretice numiţii tineri, conform angajamentului scris ce atât ei cât şi părinţii lor au luat, vor lucra în cancelaria băncii sub ordinele d-lui casier actual potrivit instrucţiunilor şi cunoştinţelor dobândite în şcoală şi împrospătate de d-l învăţător contabil cu ocazia vizitelor ce lunar sau bilunar va face băncii noastre, iar după 10, 11 luni de practică şi dacă în urma examenului ce va depune vor obţine certificat de aptitudine de contabili de bănci şi cooperative săteşti, banca noastră în mod obligatoriu ar trebui să-i recunoască şi să-i numească în ordinea de merit indicată pe certificat, contabili şi ajutori de contabili cu salar de cel puţin zece lei pe lună.
Am hotărât ca banca noastră să contribuie cu câte cinci lei lunar pe tot timpul cursurilor teoretice şi practice, 12 luni diurnă şi indemnizaţie de transport şi deplasare d-lui N. Mateescu învăţător contabil cercului care se vor ordonanţa şi plăti la 20 din ianuarie şi februarie şi în ziua când va vizita banca în celelalte luni.
Intrând pe făgaşul dezvoltării normale, Banca Populară „Cuca” cu sediul în incinta şcolii din satul Băleşti, a hotărât, prin consiliul de administraţie în data de 26 martie 1912, să construiască un sediu pentru această bancă pe terenul situat alături de şcoală, cumpărat de la locuitorul Zugravu D. Ion cu suma de 25 lei.
Vedem astfel că învăţătorii satelor de altă dată, de multe ori alături de preoţi, au fost cei care au clădit nu numai învăţământul românesc ci şi nivelul de dezvoltare economică şi culturală al populaţiei de la sate prin diferitele instituţii create de aceştia ca: bănci populare, biblioteci, farmacii, cooperative, cămine culturale sau fundaţii.
Dan Cismașu