Băncile populare, înfiinţate în satele româneşti la începutul secolului XX de către preoţi, dascăli şi alţi săteni fruntaşi, au contribuit la emanciparea şi dezvoltarea României rurale, prin creditele oferite, cu dobândă redusă, pentru cumpărarea de pământ, animale şi unelte agricole. Ele nu au fost însă numai instituţii financiar-bancare, interesate doar de profit, ci au îndeplinit şi un rol de mecena pentru şcolile şi bisericile din comunităţile rurale.
La 8 martie 1912 s-a înfiinţat în comuna Pociovaliştea Banca Populară „Românul”, societate cooperativă cu un capital subscris de 8 500 de lei, din care s-a vărsat la constituire a zecea parte, urmând ca restul, până la completarea capitalului să se verse treptat în proporţie de 10% pe lună. Cei 23 de membri fondatori ai băncii şi sumele cu care contribuit au fost: 1. preotul Constantin Bălăceanu (200 lei), primul preşedinte al băncii, 2. Constantin P. Badalea (20), vicepreşedinte, 3. Petre I. Ţivelea (50), 4. Ion I. Anghel (50), 5. Mihai Sitescu, primar (100), 6. Petre Gigârtu (120), 7. Alexandru Surupăceanu (20), 8. Gheorghe N.Constantinescu (50), 9. Dumitru I. Moţa (10), 10. Nicolae Buduran (10), 11. Constantin D. Leuştean (10), 12. Gheorghe D. Digulescu (20), 13. Ion Constantinescu (20), 14. Eftenie Dragu (10), 15. Savu P. Popescu (10), 16. Ion C. Ionescu (10), 17. Petre P. Tomescu (10), 18. Ispas D. Moţa (10), 19. Ilie Moldoveanu (10), 20. Dumitru I. Bondoc (10), 21. Ion Negucioiu (10), 22. Constantin D. Popescu (30), 23. preotul Nicolae Constantinescu (60). În scurt timp numărul membrilor băncii ajunge la 63, capitalul social creşte la 183 450 lei, iar cel al împrumuturilor acordate la 89.
Activitatea în favoarea pociovăliştenilor
În 1918 au fost acordate 113 împrumuturi, în valoare de 11 240 lei, după cum urmează: 70 (4 320 lei) pentru cumpărare de hrană şi nutreţ, 15 (1 520 lei ) pentru achiziţionarea de vite şi unelte agricole, 8 (2 920 lei) pentru cumpărare de pământ, 10 împrumuturi (1 420 lei) pentru achitarea de creanţe la băncile din alte comune, 5 (480 lei) pentru construirea de case şi 5 (580 lei) pentru alte scopuri. Tot în acest an, conducerea băncii este preluată de o nouă generaţie: preotul Nicolae Săftoiu, originar din Leleşti, devine preşedintele Băncii Populare „Românul”, iar Mihai Sitescu este înlocuit în funcţia de casier al băncii de fiul său, Florian, care, ca şi tatăl său, va deveni primar al comunei în anul 1921. Cei doi au condus banca în întreaga perioada interbelică, care a fost, de altfel, şi perioada ei de glorie. Talentul, munca şi cinstea celor doi reprezintă motivele datorită căreia banca a ajuns la o situaţie înfloritoare, lucru recunoscut şi de organele de control de la nivel judeţean. Astfel, la inspecţia din 14 noiembrie 1922, Constantin Mursoiu, revizor contabil la Federala băncilor populare „Gorjul” , a consemnat în procesul verbal de control: „Banca a făcut în cursul acestui an progrese uimitoare, aproape că s-a îndoit capitalul de operaţiuni şi plasamentul”.
Beneficiile realizate îi permit Băncii Populare „Românul” să sprijine material operele de binefacere, după cum urmează: 1 400 lei pentru şcoală, 6 000 lei pentru biserică, 4 591 lei pentru învăţământul cooperatist, 200 lei pentru Societatea Mormintele Eroilor, 500 lei pentru aviaţia română şi alte donaţii totalizând 13 000 lei. Adunarea Generală din 25 martie 1923 a decis donarea a 500 de lei pentru biserica în construcţie. La 28 iunie 1925 Consiliul de Administraţie decide cumpărarea a 25 de cărţi de la Tipografia „Lumina”, pe care le-a donat şcolii pentru a fi acordate ca premii şcolare. În iulie 1931 Banca Populară „Românul” acordă Comitetului şcolar din comună un împrumut de 2 100 lei, iar Comitetului bisericii 2 300 lei.
În faţa crizei economice
Criza economică din 1929-1933, prin scăderea preţurilor produselor agricole, principala sursă de venit a ţărănimii, a afectat mersul băncii, aşa cum reiese din discursul preşedintelui instituţiei ţinut în Adunarea Generală din 1933:
„De data aceasta ne adunăm în împrejurări foarte grele şi cu urmări foarte dureroase şi foarte greu de vindecat pentru întreaga noastră viaţă economică. Vă este cunoscut tuturor criza mare, economică, financiară în care omenirea se sbate din greu. Toate lipsurile şi mii de suferinţe şi necazuri ne apasă fără să ne vie un ajutor binevoitor şi sigur de undeva şi aceste vremuri ne apasă mai mult pe noi, pătura ţărănească, lipsiţi acum cu desăvârşire de creditul necesar, lăsaţi în voia soartei, în mijlocul nenumăratelor nevoi ce ne copleşesc zi cu zi. În faţa acestei situaţii socotim că este tot în noi înşine, căutând a munci cât mai mult, chibzuind cât mai serios la tot ceea ce facem şi unindu-ne frăţeşte. În felul acesta şi numai în felul acesta, socotim a izbuti în parte să biruim şi să îndulcim cât de cât viaţa noastră. Acest scop, de altfel, l-a urmărit şi-l urmăreşte cooperativa, adică unirea şi înfrăţirea tuturor prin aceste tovărăşii săteşti, băncile populare”. Atunci, ca şi acum, dificultăţile economice reprezentau o prezenţă constantă şi apăsătoare în viaţa oamenilor, cu diferenţa că, în trecut, solidaritatea, munca şi cinstea nu erau vorbe goale, acestea fiind de fapt principiile care au stat la baza întemeierii băncilor populare. Bunicii noştri au reuşit să depăşească cea mai grea criză din istoria omenirii, rămâne de văzut cum vom reuşi noi, urmaşii lor să le urmăm exemplul.
La 21 august 1939 Banca Populară „Românul” avea 292 de membri, un capital social de 1 298 481 lei şi 1 209 345 lei acordaţi ca împrumuturi la 438 debitori. Pe lângă activităţile financiare, specifice unei instituţii bancare, mai desfăşura şi activităţi comerciale. Astfel la 17 ianuarie 1939, Consiliul de Administraţie a decis înfiinţarea unei „secţii de băuturi”, care funcţiona în prăvălia lui Florian Sitescu şi unde se vindea vin de Drăgăşani. De asemenea Banca mai aproviziona comuna cu porumb, bumbac, zahăr, untdelemn etc., pe care le procura de la Federala Băncilor Populare „Gorjul” din Tg. Jiu.
În august 1942 Consiliul de Administraţie al Băncii Populare „Românul” era compus din: Petre I. Capotă, preşedinte, Constantin P. Bădalea, vicepreşedinte, Victor P. Ţivlea, Florian M. Sitescu, Constantin Pr. Bălăcean, Savu P. Popescu, Petre P. Tomescu, membri, Gheorghe N. Constantinescu, Petre I. Caragel, Constantin I. Capotă, cenzori şi Dumitru C. Catrinoiu, contabil.
Sfârşit sub comunism
La 31 august 1948, Cooperativa „Isvorul”, din aceiaşi comună, fuzionează cu Banca Populară „Românul”, rezultând Cooperativa de aprovizionare şi desfacere agricolă „Isvorul-Românul”, cu 2 secţii: economică şi bancară. Noua societate număra 1072 de membri şi un capital subscris de 1 800 000 lei. Consiliul de Administraţie era compus din: Ion C. Bădalea, preşedinte, Dumitraşcu P. Ana, vicepreşedinte, Ion C. Leuştean, Ion P. D. Popescu, Petre Bejancu, Ion Catrinoiu, Gheorghe Ilie Negucioiu şi cenzorii Vasile Mituţă, Nechit Gh. Ciofu şi Gheorghe Bălaşa.
Ocuparea României de armatele sovietice a dus la instaurarea unui regim străin de sufletul şi aspiraţiile poporului român, a cărui prioritate a fost confiscarea şi dirijarea întregii economii naţionale. Băncile populare şi-au încheiat astfel existenţa, lăsând în urma lor un exemplu luminos a ceea ce se poate realiza prin muncă, altuism şi solidaritate.
Cristian Grecoiu