Dezvoltarea economică a Daciei a însemnat şi o bogată viaţă spirituală a geto-dacilor, descoperirile arheologice evidenţiind o preocupare a acestora pentru cultură, artă, datini, obiceiuri şi credinţe. Numai aşa putem explica seria atât de bogată a podoabelor de tot felul (brăţări simple sau plurispiralice, inele, cercei, coliere, pandantive, cingători, etc.), cât şi a vaselor de argint dovadă a bogăţiei şi a gustului lor pentru frumos, dar şi capacitatea vădită, deosebită a atelierelor lor de a crea adevărate opere de artă în care tradiţia traco-geto-dacică se împleteşte cu influenţele străine, fără ca originalitatea locală să fie afectată. Asemenea elemente de spiritualitate geto-dacică, în contextul numeroaselor dovezi ale vieţii materiale, sunt atestate şi în judeţul Gorj, ceea ce ne determină să stăruim asupra acestui aspect integrându-l la nivelul actual de atestare arheologică în România.
Geto-dacii, împletind cu ingeniozitate tradiţiile autohtone cu influenţele străine, au creat o adevărată artă a argintului. În acest sens, o piesă de o rară frumuseţe sub forma unei coroane miniaturale a fost găsită într-o urnă cinerară, descoperită în necropola de la Turburea-Spahii. Ea este executată dintr-o foiţă subţire din argint aurit şi ornamentată la bază cu un şir de proeminenţe făcute prin presare din interior spre exterior.
O cultură impresionantă
Ca dovadă a originii locale a meşteşugului prelucrării în mod artistic al argintului sunt tezaurele compuse din obiecte decorative de argint cum este şi cel descoperit la Poiana- Rovinari, în 1938. Tezaurul, pe lângă alte monede, cuprinde 28 de piese: două coliere, două brăţări, doi cercei, 12 inele, 8 catarame de centură, un pandantiv şi o plăcuţă de formă dreptunghiulară.
Obiectele de podoabă sunt lucrate, în general din bare, sârme şi plăcuţe de argint şi se impun prin arta cu care au fost executate şi finisate.
Un alt obiect de podoabă frumos lucrat, de factură şi de tradiţie geto-dacică, a fost găsit într-un tezaur de monede romane imperiale, descoperite întâmplător în castrul roman de la Bumbeşti-Jiu. Este vorba de un lănţişor cu motivul şarpelui, confecţionat flexibil „din verigi încopciate”. Se păstrează fragmentar, lipsindu-i ambele capete. Cronologic, lănţişorul poate fi atribuit secolelor I a. Chr.- I p. Chr. Lănţişoare asemănătoare s-au mai descoperit la Bistriţa-Năsăud, Bălăneşti – judeţul Olt, Şeica Mică, Săliştea, Coada Malului.
Din categoria obiectelor de podoabă amintim şi mărgelele executate din lut, pastă de sticlă de culoare albă sau galben verzui, cum sunt cele de la Turburea- Spahii, Ticleni, Bărbăteşti-Socu. Nu lipsesc nici cele din pastă sticloasă, piese de import roman, cunoscute şi sub denumirea de perle de sticlă sau mărgelele cu „coadă de păun”, descoperite în săpăturile arheologice de la Turburea – Spahii, Rovinari- Vârţ şi Bărbăteşti-Socu, iar prin descoperiri fortuite la Alimpeşti şi Albeni. Cronologic, sunt atribuite secolului I p.Chr.
În siturile arheologice de la Turburea – Spahii şi Bărbăteşti-Socu s-au găsit fragmente de brăţări din bronz şi brăţări lucrate din sticlă albastră, frumos lucrate în exterior. Fragmente de brăţări similare au fost descoperite în săpăturile de la Ocniţa, Rm. Vâlcea, în nivelul I şi II, care cronologic le putem atribui secolului II-I a.Chr., având în vedere cronologia stabilită de D. Berciu.
Rămăşiţe celtice la Teleşti
În primăvara anului 1977, pe raza comunei Teleşti, judeţul Gorj, în punctul „Livezile Mici”, în urma unei descoperiri întâmplătoare a fost găsit un obiect de podoabă important – o centură celtică. În aceeaşi groapă la – 0,70 – 0,85 m au mai fost descoperite o fibulă întreagă de bronz, o alta deteriorată de foc, două mărgele tip „ochi de păun”, două mărgele de sticlă albă, o zăbală, cuie în formă de „T”, oase calcinate, fragmente de ceramică atipice şi cărbuni.
O echipă de arheologi de la Muzeul Judeţean Gorj s-a deplasat la faţa locului pentru recuperarea şi transportarea la instituţie a pieselor descoperite.
Piesa – centură se compune din zale (verigi) în număr de 12 elemente, în grosime de 0,006 m şi diametrul de 0,028 m. La capătul piesei se află două elemente suplimentare ale atârnătoarei care au dimensiunea de 0,179 m. La capătul celălalt al cingătoarei se află o piesă de bronz ajurată, în forma literei „omega”, cu lungimea de 0,064 m, cu un buton pentru prindere.
Fibula de bronz, cu resort mare având două spire are o lungime de 0,054 m. Obiectul este datat în Latène – ul mijlociu, secolele III – II a.Chr. Analogii întâlnim în aşezarea de la Şeuşa (jud. Alba) într-un nivel aparţinând La Tène-ului C 1.
Se mai păstrează fragmente de la o fibulă de bronz în mare parte distrusă prin ardere, fragmente de mărgele puternic arse şi cuie în formă de „T” (cuie de ax) care au aparţinut unui car, care lega părţi componente ale acestuia. Nu s-au găsit analogii.
Zăbala de fier se compune din două verigi prinse între ele cu două bare uşor torsionate. Diametrul piesei este de 0,008 m şi grosimea de 0, 006 m. Zăbala este specifică Latène – ului B2 – C. Piese asemănătoare s-au descoperit la Sighişoara – Witenberg şi nord-vestul Bulgariei în mediul celtic.
Piesa pusă în discuţie este o centură celtică. Piese asemănătoare s-au mai descoperit în Slovacia, Câmpia Panonică, Serbia, Transilvania, Ucraina Transcarpatică, Moravia, Slovenia.
Centurile din zale de bronz legate între ele de elemente din bronz turnat în forme rectangulare, s-au descoperit la Raggendorf (Austria) şi Arca (Ungaria). Aceste centuri reprezentă tipul „ungar” (Tip definit de I. Reitinger în 1966 şi reanalizat în amănunt de I. Stanczick, A. Vaday în 1971) al obiectelor de podoabă celtice. Apropiată ca formă cu verigile din bronz, de centura de la Teleşti, sunt piesele descoperite la: Sarosd (Ungaria), Cese (Ungaria) şi Zemun – Surcin (Serbia).
Din punct de vedere cronologic, piesa de la Teleşti trebuie datată în secolele III – II a.Chr., după fibula, descoperită fiind specifică Latène-ului B2 -C.
Tot în aceeaşi groapă s-au găsit fragmente ceramice atipice arse puternic, din pastă grosieră lucrată la mână, specifică geto-dacilor.
Putem considera că centura descoperită la Teleşti reprezintă tipul „ungar”, fiind frecvent întâlnită din Câmpia Panonică până în Slovacia de sud-est, obiecte asemănătoare s-au descoperit în necropolele sau mormintele de la Farmos, Torokszentimikos – Surian, Vac Gravel pit (Ungaria), Ciumeşti, Valea lui Mihai (România). Centurile au fost descoperite în morminte care aparţin celei de-a doua jumătăţi a sec.III a.Chr. şi începutului de secol II a.Chr., aparţinând La Tene-ului C1.
Obiectele de podoabă descoperite la Teleşti au aparţinut unei femei de origine celtă, ele având analogii cu alte descoperiri din zona celtică scordiscă a Serbiei sau din aria celtică.
Ea a fost incinerată pe un car, iar resturile cremate au fost depuse împreună într-o groapă simplă. Piesele de podoabă şi vestimentaţia se încadrează cronologic în La Tene C1. Elementele de rit şi ritual, cât şi inventarul arată faptul că este vorba de un mormânt celtic.
Mormântul celtic de la Teleşti se plasează cronologic după dispariţia marilor aşezări fortificate din regiunea Jiului mijlociu. La Coţofenii din Dos şi Bâzdâna au fost cercetate sistematic aşezări cu ziduri din cărămidă. Complexul funerar de la Teleşti reprezintă o descoperire izolată într-o regiune ocupată de geţi.
