O voce caldă și inconfundabilă. Acestea sunt elementele definitorii pentru interpreta de muzică populară Aura Pană. Iar dragostea de țară a făcut-o să-și compună pentru prima dată, singură, piesele și dragostea de folclor a fost cea care a adus-o înapoi, în Româna, deși începuse o carieră sigură de asistent medical în Italia.
Aura Pană este una dintre vocile Gorjului care se desprind din marea masă, prin originalitate, timbru, căldură și felul în care înfioară omul ce o ascultă și care se regăsește pe sine în cântecele ei. Și-a început cariera muzicală în urmă cu mulți ani, în muzica ușoară. A studiat cu profesorul Mircea Suchici, care preda canto muzică ușoară, la acea vreme, la Școala Populară de Artă Târgu Jiu. A mers la festivaluri la Sfântu Gheorghe în 1987 și la Amara în 1988. La acesta din urmă a avut fericita ocazie să fie ascultată și apreciată de mari soliști români de muzică ușoară, precum Mădălina Manole, Laura Stoica, Monica Anghel, Daniela Ghiorfi, Cătălin Crișan, Aurelian Temișan, care participau în calitate de invitați . Numai că aceștia și-au spus părerea neoficial, în timp ce părerea juriului a fost cu totul alta, după cum își amintește Aura, cu amărăciune: „Am stat la festival printre artiști mari, am cântat, toți m-au apreciat în mod deosebit, așa că am fost total dezamăgită când am constatat că juriul nu m-a considerat demnă de a urca pe podium. Nu mi-a plăcut ce am văzut în spatele scenei, nu am fost dispusă să fac compromisuri și am renunțat să mai merg la festivaluri.”
De la ușoară la populară
Convinsă că în muzica ușoară e greu să ajungi sus fără un sprijin susținut, la îndemnul profesorului Gelu Albici de la Școala Populară de Artă Târgu Jiu, Aura Pană s-a îndreptat spre muzica populară. Atunci și-a dat seama, de fapt, că asta îi era chemarea, născută fiind dintr-o mamă solistă de muzică populară și un tată dansator: „M-am născut într-o frumoasă zi de iarnă, dintr-o mamă solistă și un tată dansator, amândoi la Doina Gorjului- pe vremea lui Gelu Barabancea, trăgându-mi seva din Mehedinți și Gorj. După ce s-au luat, părinții mei au renunțat la cariera artistică. Atunci când m-am reorientat spre muzica populară am simțit că m-am întors la prima mea dragoste, pe care o aveam în subconștient. Cu siguranță că mama mi-a insuflat-o, când îmi cânta cântece de leagăn, iar dacă ea n-a avut noroc să cânte, am vrut ca, pe lângă visul meu, să-l împlinesc și pe al ei.”
Aura Pană a decis să nu mai participle la festivaluri, chiar dacă acum era vorba despre cele de muzică populară, pentru că se știe că și la acestea sunt multe nedreptăți și nu a vrut să mai treacă prin ce a trecut. A început să înregistreze albume, să cânte la local și la petreceri și a cunoscut un asemenea succes, încât sălile în care evolua se umpleau de oameni care veneau special s-o vadă cântând.
Cumpăna vieții
Când succesul în domeniu părea să-i fie garantat, Aura a trecut printr-o grea cumpănă. După un maraton de 12 ore de cântat, a răgușit atât de tare, iar coardele vocale i-au fost într-atât afectate, încât i-a dispărut vocea. A stat în spital o perioadă, timp în care nu a vorbit deloc, comunicând numai prin intermediul scrisului. Deși vocea i-a revenit după un timp, a decis să nu-și limiteze viața la cântat: „Nu mai aveam curaj să-mi forțez vocea, mai ales că medicii mi-au recomandat să nu mai cânt. Am decis că trebuie să-mi caut o altă profesie din care să-mi câștig existența, așa că am deschis o afacere și m-am pregătit să devin asistentă medicală.”
De la ușoară la populară
Convinsă că în muzica ușoară e greu să ajungi sus fără un sprijin susținut, la îndemnul profesorului Gelu Albici de la Școala Populară de Artă Târgu Jiu, Aura Pană s-a îndreptat spre muzica populară. Atunci și-a dat seama, de fapt, că asta îi era chemarea, născută fiind dintr-o mamă solistă de muzică populară și un tată dansator: „M-am născut într-o frumoasă zi de iarnă, dintr-o mamă solistă și un tată dansator, amândoi la Doina Gorjului- pe vremea lui Gelu Barabancea, trăgându-mi seva din Mehedinți și Gorj. După ce s-au luat, părinții mei au renunțat la cariera artistică. Atunci când m-am reorientat spre muzica populară am simțit că m-am întors la prima mea dragoste, pe care o aveam în subconștient. Cu siguranță că mama mi-a insuflat-o, când îmi cânta cântece de leagăn, iar dacă ea n-a avut noroc să cânte, am vrut ca, pe lângă visul meu, să-l împlinesc și pe al ei.”
Aura Pană a decis să nu mai participle la festivaluri, chiar dacă acum era vorba despre cele de muzică populară, pentru că se știe că și la acestea sunt multe nedreptăți și nu a vrut să mai treacă prin ce a trecut. A început să înregistreze albume, să cânte la local și la petreceri și a cunoscut un asemenea succes, încât sălile în care evolua se umpleau de oameni care veneau special s-o vadă cântând.
Cumpăna vieții
Când succesul în domeniu părea să-i fie garantat, Aura a trecut printr-o grea cumpănă. După un maraton de 12 ore de cântat, a răgușit atât de tare, iar coardele vocale i-au fost într-atât afectate, încât i-a dispărut vocea. A stat în spital o perioadă, timp în care nu a vorbit deloc, comunicând numai prin intermediul scrisului. Deși vocea i-a revenit după un timp, a decis să nu-și limiteze viața la cântat: „Nu mai aveam curaj să-mi forțez vocea, mai ales că medicii mi-au recomandat să nu mai cânt. Am decis că trebuie să-mi caut o altă profesie din care să-mi câștig existența, așa că am deschis o afacere și m-am pregătit să devin asistentă medicală.”
În străinătate
Mai întâi, Aura a lucrat, aproape un an, într-un serviciu de ambulanță privat, după care a decis să plece în străinătate. În decembrie 2006 a ajuns în Italia, în orașul Gorizia, aflat în nordul țării. A depus la Ministerul Sănătății din Italia dosar și a dat examen de limbă și tehnică medicală, după care a dat concurs pe post de asistent generalist, la secția de interne a spitalului din localitate. Deși își luase cu ea mama și cățelul (pe Giuly), făcuse rate la bancă și își cumpărase apartament, de n-ai fi crezut că se mai întoarce vreodată în România, Aura a început să tânjească după țară și după vechea ei pasiune, cântatul: „Până atunci n-am compus niciodată. Dar începusem să nu-mi mai găsesc locul. Îmi veneau în minte versuri, melodii, ca niciodată. Într-o noapte nu puteam să dorm și mi-a venit în cap o melodie și o idee pentru versuri, am zis că o să notez a doua zi, dar degeaba, nu mai țineam minte nimic. De atunci m-am hotărât și, de câte ori mi se întâmplă așa, indiferent că sunt la volan, sau fac o treabă, mă opresc, iau telefonul și mă înregistrez. Câteva acorduri, o idee de text, după care, pe parcurs, dezvolt cântecul.”
Înapoi în România
Așa se face că, nu demult, Aura Pană și-a luat mama și cățelul, a pus bagajele în mașină și s-a întors în țară. Afacerea din Motru, unde are două magazine, continuase și pe perioada cât a fost plecată, iar în afară de asta, a decis să înceapă să cânte din nou. Acum are în lucru un nou album, a lansat, deja, videoclipul piesei „Anii mei cei mai frumoși” de pe album, iar telespectatorii și radioascultătorii se pot bucura, din nou, de cântecele sale: „De data asta sunt hotărâtă să-mi urmez drumul în muzica populară. Am înregistrat un nou album ce urmează să iasă pe piață foarte curând, am lansat videoclipul uneia dintre piesele de bază și am realizat, deja, videoclipul primului meu colind, ce va fi lansat pe 1 decembrie. De asemenea, cine dorește să afle mai multe despre mine și vrea să mă poată vedea și asculta cântând la orice oră poate vizita site-ul meu oficial, pe care l-am lansat zilele trecute, www.aurapana.ro.
Pe mama mea a ascultat-o cântând Maria Lătărețu și i-a spus să cânte. N-a ascultat-o și acum regretă. Eu am ajuns acasă la marea Domnica Trop, o adevarată legendă vie a cântecului popular tradițional, printr-o conjunctură care dovedește că mai am și noroc în viață, iar aceasta m-a ascultat și m-a îndemnat să cânt. Așa am să fac de acum înainte…”
În afară de aparițiile radio și TV, în care cântă și vorbește despre viața ei, Aura Pană a devenit, de curând, personaj în primul videoclip al Domnică Trop, alături de Dan Alexoae, un apropiat al familiei marii soliste, ei jucând rolul a doi îndrăgostiți, în piesa emblematică a acesteia: „Seara, când răsare luna”.