Cu mare bucurie, am citit o știre de ultimă oră, cum că un ofițer de credite de la o bancă a fost arestat pentru complicitate la înșelăciune. După ce am trecut, însă, de titlul știrii, nu am mai fost așa de entuziasmată. Mă așteptam să văd un ofițer de credite arestat pentru că a înșelat un client, în complicitate cu banca, dar era exact pe dos. Adică polițiștii l-au arestat pentru că a fost complicele unui cetățean care a luat un credit folosindu-se de acte false.
Tot înșelăciune se cheamă, însă și atunci când te trezești acasă cu un telefon de la un individ care te îmbie cu credite, te duci la bancă, îți spune multe și mărunte, plătești niște bani, 500 de lei în cazul unei bănci ce dă credite pentru locuințe, după care constați că nu e chiar cum ți s-a spus. Pui întrebări, ceri explicații, până la urmă primești și documentele pentru credit și constați că asta se va întâmpla la ”Sfântul Așteaptă” și numai în anumite condiții pe care nu ești dispus să le îndeplinești. Așa că pierzi banii depuși, după care renunți să mergi la Protecția Consumatorului și să reclami, pentru că e greu de dovedit că ofițerul de credite te-a tras în piept, făcându-te să semnezi niște acte pe care, dacă ai fi cunoscut, în întregime, condițiile de acordare a creditului nu le-ai fi semnat. Plus de asta, chiar dacă ai avea martori, e greu să te lupți cu o bancă, pentru că aceste instituții sunt foarte puternice, au juriști foarte buni și un sistem atât de consolidat, încât puțini sunt cetățenii care au reușit să câștige în fața lor.
Deci, soluția este următoarea, dragi cititori: nu semnați acte cu vreo bancă, înainte să citiți bine contractul, chiar dacă ofițerul de credite se oferă, amabil, să vă explice el totul despre respectivul document. Și asta, mai ales atunci când ați fost contactat prin telefon, sau v-a recomandat o cunoștință soluția unui astfel de credit. Dacă nu vă descurcați cu termenii juridici, cereți permisiunea de a studia formularul, luați-l acasă și consultați un jurist sau un avocat. Trebuie să mai știți, de asemenea, că astfel de contracte, unde nu vi se permite să negociați termenii, sunt abuzive.
La fel se poate întâmpla cu alte tipuri de contracte, de exemplu de telefonie. Ești bombardat cu oferte venite prin telefon, te întâlnești cu agentul de vânzări care îți promite ”Marea cu Sarea”, semnezi, după care te trezești cu niște facturi de nu le poți duce. Te trezești apoi la realitate, suni pe cel care ți-a lăsat cartea lui de vizită, dar afli că nu mai lucrează la respectiva societate. Încerci să reziliezi contractul, dar constați că te costă o grămadă de bani această afacere și te întrebi cum ai putut să semnezi un astfel de act.
Am lăsat la final firmele de leasing, pentru că aici s-a făcut multă publicitate, iar oamenii s-au dus singuri, nu i-a chemat nimei. Dar și aici s-a întâmplat, de regulă, ca în primele două cazuri. Cei care s-au ocupat de dosar din partea firmei de leasing le-au prezentat clienților numai părțile bune ale contractului, deși aveau obligația să le prezinte pe toate, adică și pe cele rele, pentru ca clienții să semenze în cunoștință de cauză.
De asta spun că e vorba despre înșelăciune din partea celor care oferă împrumuturi, servicii, sau produse în leasing. Profită de buna credință a oamenilor, îi dezinformează, făcându-i să creadă că fac o afacere bună, după care nu recunosc faptul că nu au informat corect clientul, singura dovadă a înțelegerii dintre părți fiind semnăturile pe un document pretipărit, care nu permite nici o negociere.
