ARHIVE Târgu Jiul în perioada interbelică – propunere pentru a deveni stațiune balneo-climaterică

 692 total views

                                                                                                   

În perioada interbelică, Târgu Jiul a cunoscut o frumoasă evoluție urbanistică, culturală, socială, prin modernizarea, înfrumusețarea și transformările aduse orașului.

În acest context, documentele de arhivă prezintă un aspect mai puțin cunoscut legat de orașul nostru și anume faptul că în anul 1929 a existat o propunere, argumentată și susținută de către Aug. Scurtu, fost inginer al Băilor Reichenhall, administrator al Băilor Slănic Moldova, șef Div. De Distribuire a apei București, referitoare la declararea Târgu Jiului stațiune balneo-climaterică.

Propunerea transmisă președintelui comisiei interimare a orașului a pornit și de la existența unei plaje amenajată pe malul Jiului, în grădina publică. Locuitorii puteau beneficia astfel de un confort plăcut, o baie cu un înalt grad terapeutic, “în care razele de soare, apa și aerul, divina trinitate a existenței și sănătății tuturor viețuitoarelor, se revarsă cu atâta belșug și puritate, încât poate fi invidiată și de cele mai căutate stațiuni climaterico-balneare din țară și străinătate (….) susțin cu perfecta convingere că: orașul Tg.-Jiu e apt pentru a fi pregătit să i se adauge menirea și avantagele economice ale unei stațiuni climaterico-balneare”. Ideea este susținută în continuare de evoluția istorică a localității, dezvoltarea culturală, precum și cadrul geografic atât de propice turismului, cu numeroase puncte de atracție pentru turiști, vizitatori dar ospitalitate din partea localnicilor.

Dar pentru a se obține acest statut, au fost prezentate măsurile care trebuiau luate.

Astfel, plaja trebuia mărită iar stratul de nisip îngroșat cât mai mult. Astuparea și nivelarea tuturor gropilor de teren din grădina publică. Era necesar, de asemenea și amenajarea unor instalații provizorii, dar sistematice, pentru a putea fi făcute băile în râul Jiu, pentru a se asigura condiții cât mai confortabile. Era necesar formarea unor poteci pentru a se putea umbla în picioarele goale, dar și o porțiune de chei între gazonul din grădina publică și plajă. Dotarea cu un mic inhalatoriu și a celor necesare electroterapiei, dar și cu scaune, pături, paturi, cearșafuri, toate necesare desfășurării terapiei.

Grădina publică, digul, restaurantul grădinii, hotelurile din oraș, vilele, locuințele private trebuiau să fie supuse unui control sanitar și edilitar, după un regulament special. 

Medicii din oraș și cei care dețineau autorizații eliberate de primărie, aveau dreptul să recomande tratamentele terapeutice. Dar supravegherea tratamentelor urma să se facă numai de un singur medic. Se recomanda ca primăria să subvenționeze un doctor care să viziteze stațiuni cu aceleași  proprietăți terapeutice, unde să urmeze o practică de 2-3 luni. Medicul trebuia să fie ajutat de 2 băieși și 2 băieșițe cu experiență în aplicarea hidroterapiei, din care unul să fie maestru brevetat cu diplomă, iar cel de-al doilea cu experiență în împachetări și masaj. Angajarea unui responsabil de plajă și unul pentru efectuarea exercițiilor sportive.

La cerere, pentru tratamentul de plajă se putea aduce și nămol din orice altă stațiune balneară.

De asemenea, pentru rentabilitatea și dezvoltarea unei stațiuni balneare, trebuia realizată promovarea acesteia printr-o bună reclamă, începând cu calitatea serviciilor acordate. Se recomanda și realizarea unui album cu vederi și diverse reclame, în 3000-4000 de exemplare, care să fie distribuite gratuit la instituții și cabinete medicale.   

Nu știm cât de realistă a fost totuși această propunere, dar existența unei asemenea inițiative ne-a impresionat și am dorit să o aducem la cunoștința celor interesați de trecutul orașului nostru.                                                                                                                                                                                                                                                                                                      Paula-Cristina VASILOIU

One Comment on “ARHIVE Târgu Jiul în perioada interbelică – propunere pentru a deveni stațiune balneo-climaterică”

  1. Probabil ca specialistul nu a cercetat apa jiului ,incarcata cu namol ,sulf si mercur de huila….exista posibilitatea ca dupa 2 saptamani de tratament sa-ti treaca durerile de genunchi ,dar odata ajuns acasa sa constati ca esti posesor de scabie…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *