Mineritul din Gorj a suferit amputări serioase în ultimii ani după ce timp de circa șapte decenii cărbunele a fost cea mai importantă resursă energetică a țării. Fiind vorba de mai multe generații, cei din prezent avem tendința să uităm dificultățile începuturilor.Vă propunem în cele ce urmează un serial jurnalistic marca ”Vertical” care ne va purta în următoarele săptămâni cu decemii în urmă la exploatările de cărbune de la Cariera de zi Rovinari sau minele Schela și Baia de Fier. Mulțumim specialiștilor Muzeului Județean ”Alexandru Ștefulescu” pentru suportul documentar acordat.
Așa cum am putut afla din episodul trecut, cercetări geologice în zona Baia de Fier s-au făcut cu precădere înainte de Al Doilea Război Mondial. Studiul geologic de ansamblu asupra regiunii a fost făcut de către Institutul Geologic prin geologii R. Voitești și Ghica Dudești, care au dat cele mai valorose amănunte asupra geologiei regiunii și resurselor de grafit.
În perioda 1955-1956, s-au executat lucrări de exploatare atât în subteran cât și la suprafață, acestea fiind coordonate de către Serviciul Geologic Regional Orșova cu scopul de a aduce noi date în legătură cu zăcământul. Cercetările se vor relua după 1960 cu scopul de a extinde și dezvolta extracția grafitului în regiunea zăcământului Baia de Fier.
Regiunea Baia de Fier aparține cristalinului autohton reprezentat prin șisturi mecanice, șisturi calcaroase și filete grafitoase cu intercalații. Complexul Cristalin în care se include zăcământul de grafit aparține muntelui Parâng, cu culmile Cerbu, Cătălinu, Bîzglea, Râbeni în care sunt localizate lentile de grafit.
În afară de zăcământul de grafit de formă lenticulară situat în complexul filetelor grafitoase din autohton se mai întâlnește o zonă la sud-sud-est de mina Cătălinu, zonă care a format obiectivul unor vechi lucrări de cercetare și exploatare. Există și varianta că numele comunei Baia de Fier să vină de la acest zăcământ care a fost exploatat prin puțuri și galerii.
Zăcământul de grafit care a fost în exploatare decenii la rând este situat în muntele Cătălinu. Despre producția de grafit până în anul 1948 nu există o situație exactă. Se presupune că între anii 1939-1945 au fost extrase circa 80 de tone de grafit brut. După 1945, producția a fost de 2647 în 1949, de 6462 tone în 1957 și de 10 000 de tone în 1964.
Reținem că între anii 1948-1952 instalația de prelucrare consta dintr-un cuptor de uscat construit din cărămidă și tablă de fier, cu o suprafață de 8 mp., o moară cu două valțuri de 150 kg acționată de un motor electric de 3,7 KW și o oscilantă cu trei etaje activată de un motor electric de 2,6 KW care clasa minereurile sfărâmate în părți de 1 mm.
În anul 1952 a intrat în funcțiune instalația de flotare a grafitului cu o capacitate teoretică anuală de 1800 tone concentrat, având o suprafață instalată de 130 KW. În 1963 a fost reparat capital și mărit la o capacitate de 2500-2800 tone cu o putere instalată de 339 KW.
Transportul grafitului de la mină la instalația de flotare și mai apoi la Gara Tg-Jiu s-a făcut la început cu tărgi(care de munte tase cu boi), apoi cu furnicularul și auto. Grafitul de la Baia de Fier ajungea la uzinele metalurgice și constructoare de mașini dintre care cele mai importante erau la Hunedoara, Reșița, Uzinele ”23 August” București, Uzinele ”1 Mai” Ploiești , Întreprinderea Sibiu, Uzinele ”Republica” București, Uzinele Tractoare Brașov și Uzinele Steagul Roșu Brașov ș.a.
La Baia de Fier, la câteva sute de metri de Peştera Muierilor, se află clădirile abandonate ale singurei mine de grafit din România. Aproape 800 de oameni lucrau aici până în 1994, iar mina producea peste 40.000 de tone de grafit pe an.
Din cauza lipsei tehnologiei, dar şi a unor probleme de management, exploatarea minieră a fost închisă, pentru că nu a mai ţinut pasul cu concurenţa. Toţi angajaţii au fost disponibilizaţi.
Foştii angajaţi ştiu însă că, sub pământ, zace o comoară care, dacă ar fi exploatată, ar aduce locuri de muncă. Potrivit specialiştilor, mina are rezerve suficiente.
Cercetătorii americani, de exemplu, lucrează la o tehnică prin care bateriile să capete o rezistenţă mai mare. Iar elementul de bază este grafenul. De altfel, gigantul coreean Samsung a inventat bateriile din grafen, iar acestea se încarcă în doar 12 minute. Alţi mari producători deschid fabrici în mai multe ţări din Europa.(Va urma).
Grafenul are rezistivitatea electrica egala cu zero….asta inseamna rezistenta interna nula a bateriei,practic toata energia primita in regim de incarcare este transmisa consumatorului ,fara pierderi joule-Lentz….dar nu asta este caracteristica principala a bateriei…..volumul redus precum si stocarea pe o perioada indelungata a energiei electrice fac din aceste baterii, elemente care vor revolutiona productia de energie electrica si productia de electromobile…..statul roman posesor al acestei bogatii,desi are institutii publice bine platite de catre buget , nu a miscat un deget pt. exploatarea si valorificarea superioara a acestei comori….politicienii romani[inclusiv cei locali] inca sunt mari consumatori de cultura a lignitului….mecanica cuantica si astronomia sunt 2 stiinte interzise tacit in scolile de toate nivelurile din Romania, o scuza a guvernantilor pt. a concesiona toate resursele valoroase ale tarii, altora…..