După un mare „fâs” sindical, soarta României s-a întors din nou sub cupola mult hulitului Parlament. Singura şansă ca măsurile de reducere a salariilor şi pensiilor să nu se producă ar fi ca Guvernul să cadă în urma unei moţiuni de cenzură, lucru puţin probabil chiar dacă televiziunile mogulilor vor să ne sugereze altceva. Guvernul nu va cădea deşi este din ce în ce mai probabil ca el să suporte o remaniere serioasă, prea mulţi amatori fac pe miniştri în acest cabinet. Asistăm la aceeaşi piesă din ultimele săptămâni, Puterea se face că întâmpină o rezistenţă socială foarte mare şi de aceea ar aplica şi nu ar aplica măsurile nepopulare iar Opoziţia, politico-sindicală după părerea noastră, se face că se opune pentru a nu fi acuzată de blat.
Cel mai probabil, foarte mulţi din liderii PDL, mai ales cei cu state vechi în acest partid, nu sunt deloc fericiţi că se află acum la guvernare. În pofida acuzaţiilor de afaceri necurate, întemeiate în multe cazuri, pedeliştii se gândesc că doar o renaştere economică a ţării îi va scoate din actuala situaţie. La acest moment nu e tocmai comod să fii membrul unui partid care şi-a pus România socială în cap. Mai mult, presiunile electoratului din teritoriu sunt atât de mari încât nici pedeliştii nu sunt siguri de loialitatea propriilor oameni. Se va vota în bloc împotriva moţiunii pentru că singura şansă a acestui partid pentru viitor e un mandat până în 2012 cu speranţe de redresare economică. Altfel, că pleacă acum sau în câteva luni, pedeliştii nu au şanse prea mari de revenire rapidă aşa că vor ţine de guvernare cu toate puterile. Suntem siguri însă că pentru partidul portocaliu poziţia de la guvernare va deveni din ce în ce mai inconfortabilă pe măsura adâncirii crizei.
Cine crede că partidele lui Victor Ponta sau Crin Antonescu ar vrea la guvernare se înşeală amarnic. Desigur, sunt lideri mici în teritoriu sau cei care vor funcţii, dar marea masă a membrilor celor două partide se felicită că nu sunt acum în capul trebii. Pesediştii şi liberalii aşteaptă două lucruri, compromiterea definitivă a democrat-liberalilor şi ieşirea din criză. La acest moment, fiecare zi de criză e un cui bătut în sicriul PDL. Opoziţia nu are soluţii şi nimeni nu le aşteaptă de la aceasta, deci toate premisele ca electoratul să caute o alternativă în această direcţie. Opoziţia are şi un alt mare avantaj, corupţia este întotdeauna la guvernare chiar dacă în ultimele campanii electorale „corupţii lor” şi „pericolul comunist” au fost reţeta succesului. La toate acestea se adaugă doi lideri neconpromişi capabili să strângă electorat în timp ce la PDL după Băsescu nu se vede nimic.
Prezentul ne oferă o piesă de teatru ieftin în care românii o duc tot mai prost iar clasa politică se face că se luptă pentru binele lor. Pe lângă faptul că nu există o alternativă de guvernare mai avem şi o altă situaţie, politicienii români fug de alegeri anticipate ca dracul de tâmâie. Se merge pe varianta mandatelor complete, adică să nu creăm precedente, şi avem astfel încă un motiv să credem că nu se va întâmpla nimic cel puţin în această vară. Din nefericire, românii o duc din rău în mai rău după 1989!
