Muzeul Gorjului a fost fondat la 16 iulie 1894 din iniţiativa unui grup de intelectuali în frunte cu istoricul Alexandru Ştefulescu. Revenim asupra acestui subiect privindu-l prin prisma documentelor care s-au păstrat în arhive.
Într-un articol publicat în revista „Jiul”, intitulat „Muzeul Judeţean Gorj”, se găsesc câteva date semnificative în privinţa unui cerc mai larg de sprijinitori, cu misiuni bine delimitate: Iuliu Moisil, cercetarea bogăţiilor naturale, Aurel Diaconovici se ocupa cu mineralogia, iar dr. C. Istrati „fiind convins de seriozitatea lucrării întreprinse de d-l Ştefulescu, spre a-l încuraja şi a-i uşura sarcina a trimis d-lui Piekarski un excelent aparat fotografic, construit pentru excursiunile ştiinţifice”.
Sub semnul începuturilor
În perioada interbelică, la bogata colecţie a muzeului gorjean s-au mai adăugat un lot important de piese, provenit din colecţia răposatului profesor Mişu Seulescu, achiziţionate cu sprijinul Ministerului de Interne. Acţiunea a fost sprijinită financiar şi de „unele primării şi prefecturi oltene”. Au existat şi alte donaţii însemnate. Cetăţeni de vază precum George P. Pârvulescu sau librarul Nicu D. Miloşescu au predat lui Alexandru Ştefulescu un număr de monede antice „foarte interesante”, subprefectul Stanciovici a donat 20 de hrisoave vechi şi „o măsea de elefant antediluvian”. Matei Drăgoescu din Drăgoieşti „a promis documente importante relative la familia d-sale şi la alte familii vechi boiereşti”, iar C. Pociovălişteanu din Bengeşti urma să dăruiască muzeului „inscripţia săpată în piatră de pe poarta de intrare în curtea casei familiei Bengeştilor, precum şi ornamentele de la această poartă, cum sunt leii de piatră, coloane, capiteluri, care au mare valoare pentru un muzeu ca material decorativ”.
Însufleţiţi de iniţiativa şi exemplul inimosului grup fondator al muzeului, unii cetăţeni au înţeles să pună la dispoziţia publicului larg, fie şi pe perioade scurte de timp, colecţiile pe care le posedau. Un exemplu grăitor în acest sens este şi donaţia făcuta de Ana Măcelaru care, printr-o cerere adresata directorului gimnaziului „Tudor Vladimirescu” dorea să fie expusă în muzeu până la majoratul fiul său Constantin Richard Măcelaru, pentru a putea fi vizitată de publicul doritor, o colecţie de obiecte interesante posedată de la răposatul său soţ Nicolae Măcelaru, această cerere aflându‑se în fondul Liceul „Tudor Vladimirescu” Târgu-Jiu, păstrat la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale.
Aflat la început de drum, noul muzeu primea şi sprijinul fotografului Phaffenhauser, care şi‑a oferit ajutorul „muzeiştilor”, urmând să realizeze „o colecţie bogată de fotografii, de peisaje importante din punctul de vedere geografic, geologic sau istoric, de monumente istorice, de biserici şi de diferite tipuri de locuinţe şi de îmbrăcăminte ţărănească”. Exista convingerea că muzeul nu va fi numai de interes local, ci un adevărat exemplu pentru alte centre din ţară.
Planul bine gândit al alcătuirii muzeului, valoarea obiectelor şi colecţiilor muzeale, dar şi iniţiativa şi realizarea grupului de entuziaşti gorjeni, deschizătoare de drumuri în muzeografia românească, au fost consemnate prin cuvinte laudative în cartea de aur a muzeului de către oameni de cultură, istorie dar şi politicieni atât din ţară cât şi din străinătate.
Despre înfiinţarea muzeului, reputatul istoric Dimitrie Onciul consemna următoarele: „Când în fiecare judeţ se va cultiva iubirea pentru trecutul ţării şi al neamului ca în capitala Gorjului, atunci vom avea o şcoală de adevărat patriotism”.
Cuvinte de laudă şi apreciere au fost consemnate în cartea de aur a muzeului şi de Nicolae Iorga, Alexandru Vlahuţă, C. Istrati, Gh. Gr. Cantacuzino, Dimitrie A. Sturza, I.I.C. Brătianu, Spiru Haret, Nicolae Densuşianu, George Coşbuc, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Ludovic Mrazec şi alţii.
Aceleaşi aprecieri elogioase au fost consemnate cu ocazia vizitării muzeului de C. Cicorius (Germania), Nina A. Cumminys (S.U.A) şi Emanuel de Martonne (Franţa).
Veleitarii locali nu au preţuit cum se cuvine pasiunea şi tenacitatea institutorului, acesta devenind ţinta unor persecuţii şi duşmănii care l-au afectat profund, aşa cum reiese dintr‑o scrisoare adresată „sprijinitorului şi sfetnicului său”, dr. C. Istrati, căruia îi mărturiseşte că de trei ani „este prigonit de Toma Cămărăşescu şi ceata lui”. „Am muncit 12 ani şi muzeul tot în faşă a rămas, căci nimeni de aici nu l-a înţeles. Nu s‑au cerut niciodată diurne pentru munca noastră, dar ne‑am aşteptat la încurajare, ceea ce ne‑a lipsit cu totul”.
Datorită neînţelegerilor dintre Alexandru Ştefulescu şi Toma Cămărăşescu, în anul 1906 muzeul neavând un sediu adecvat a fost închis, o parte din grupul principalilor animatori ai muzeului plecaseră din Targu-Jiu, în octombrie 1910 stingându-se din viaţa cel care fusese iniţiatorul Muzeului Gorjului, Alexandru Ştefulescu.
Datorită distrugerilor provocate de ocupanţi în timpul primului război mondial, o parte din colecţiile Muzeului Gorjului au fost distruse, altele au fost pierdute sau înstrăinate, cele rămase fiind reorganizate într-o expoziţie la Liceul Tudor Vladimirescu.
Reîntoarcerea acasă
La iniţiativa Ligii femeilor din Gorj condusă de Arethia Tătărăscu, în 1925 a fost pornită o campanie pentru strângerea de fonduri în vederea construirii unei clădiri destinată muzeului. Clădirea a fost ridicată în parcul oraşului, pe malul Jiului, proiectul fiind întocmit de arhitectul Iulius Doppelreiter după arhitectura culei de la Groşerea, considerată ca prototip al culei olteneşti.
Noul muzeu a fost inaugurat la 5 septembrie 1926 şi a funcţionat aici până la începutul deceniului al VI-lea, când datorită spaţiului insuficient pentru colecţii, muzeul a funcţionat în noul local din strada Tudor Vladimirescu. Datorită creşterii numărului de colecţii, a diversificării activităţilor, dar, mai ales, contribuţia sa la viaţa culturală a judeţului, din anul 1974 muzeului i‑a fost atribuită o nouă clădire, respectiv cea a fostului Palat Administrativ din strada Griviţei, unde debutase în 1894, clădire în care funcţionează şi în prezent.
În anul 1996, Muzeului Judeţean Gorj a primit numele fondatorului său, Alexandru Ştefulescu, cel care a fost un neobosit căutător şi valorificator al izvoarelor istorice ale Gorjului, exemplul său devenind un imbold în conştiinţa generaţiilor prezente şi viitoare, pentru cercetarea şi descoperirea trecutului nostru istoric.
Dumitru Băluţoiu