Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » 2017, an cu multiple semnificații în istoria românilor

2017, an cu multiple semnificații în istoria românilor

Submitted by on 11 January 2017articol citit de 1,072 ori | No Comment

Dacă diverse voci se grăbesc să anticipeze un an 2017 plin de neprevăzut, din punct de vedere istoric avem o serie de aniversări și comemorări importante ale unor evenimente și personalități. Autoritățile târgujiene au în intenție să declare anul 2017 ca Anul Ecaterina Teodoroiu prin prisma faptului că eroina Gorjului se sacrifica cu un secol în urmă pentru țară pe frontul din Moldova. Avem în acest an și alte momente importante cum ar fi 160 de ani de la adunările ad-hoc care au stat la baza unificării Principatelor în 1859 sau 140 de ani de la proclamarea independenței de stat a României. Toată țara va evolua în anii 2017 și 2018 în paradigma centenarului României Mari.

În lipsa unor repere grafice, turiștii care vin la Târgu-Jiu riscă să nu afle că aici este mormântul Ecaterinei Teodoroiu

În lipsa unor repere grafice, turiștii care vin la Târgu-Jiu riscă să nu afle că aici este mormântul Ecaterinei Teodoroiu

Cel puțin la Târgu-Jiu, anul 2017 va fi dedicat Ecaterinei Teodoroiu și veacului scurs de la dispariția ei eroică pe frontul din Moldova. Eroina gorjeană s-a născut la 16 ianuarie 1894 și a sfârșit pe câmpul de luptă la 22 august 1917. Așa cum s-a întâmplat și cu alte personalități istorice ale României, despre Ecaterina Teodoroiu s-au spus multe și nevrute în ultimii ani. Rămân însă documentele istorice și imaginea unei eroine care și-a sacrificat viața, așa cum o făcuseră și frații ei, pentru țară.
În ziua următoare dispariției acesteia, la 23 august 1917, Ecaterina Teodoroiu a fost citată prin Ordinul de Zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, comandat de colonelul Constantin Pomponiu: ‚’În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt <<Eroina de la Jiu>> și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai Țării sale și i-a întrecut prin puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască, a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preț. Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu Jiu, aceea care și-a desfășurat energia-i rară împotriva morții albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic pornește din nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui și ea la opera cea mare a revanșei, la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucția.”
Și pentru că vorbim de date semnificative care vor fi marcate în acest an, mai reținem câteva:23 august 1917-înmormântare cu paradă militară în valea Zăbrăuciorului alături de un alt gorjean, căpitanul Dumitru Morjan; 4 iunie 1921-deshumarea osemintelor și transportarea la Târgu-Jiu pe traseul Focșani-Râmnicu Sărat-Buzău-Ploiești-București-Târgu-Jiu; 8 iunie 1921-onoruri militare naționale la București, cortegiul mortuar fiind întâmpinat de oficialitățile vremii; 9 iunie 1921-ceremonia de înhumare în cavoul din fața actualei Prefecturi Gorj, cortegiul fiind însoțit și de două tunuri capturate de gorjeni în luptele de la Jiu și Mărășești și care acum se regăsesc la Podul Jiului.

Aniversări semnificative

În 2017 se împlinesc 160 de ani din momentul când Adunările ad-hoc din Valahia(22 septembrie 1857) și Moldova(30 septembrie 1857) au pus bazele unirii Principatelor, formarea statului național român. Acest lucru s-a întâmplat în ianuarie 1859 și a fost confirmat formal în ianuarie 1862.
Două decenii mai tărziu, în 1877, România își proclama și apoi reușea să o cucerească pe câmpul de luptă, independența de stat. Astfel, la 10 aprilie 1877, România întrerupea relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman, iar la 29 aprilie 1877, ca urmare a provocărilor făcute de Turcia prin începerea bombardamentelor asupra oraşelor româneşti de pe malul Dunării, Adunarea Deputaţilor a adoptat o hotărâre prin care se declara stare de război cu Imperiul Otoman.
Câteva zile mai târziu, la 9 mai 1877, potrivit dorinţei tuturor românilor, armatei, opiniei publice, grupurilor politice şi guvernului, Parlamentul avea să proclame independenţa României. Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, spunea atunci că, fiind stare de război cu Înalta Poartă, legăturile cu puterea suzerană fiind rupte, „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. În aplauzele deputaţilor şi ale mulţimii care participa la dezbateri,Mihail Kogălniceanu conchidea: „Aşadar, domnilor, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara …că noi suntem o naţiune liberă şi independentă”.

Comments are closed.