Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Special » Suntem normali?

Suntem normali?

Submitted by on 1 August 2012articol citit de 999 ori | No Comment

Mă întreb, de multe ori, dacă suntem normali. Pentru că, de multe ori, facem în așa fel încât să ne fie mai rău decât ne e. Ziariști, politicieni, toți se îngrămădesc să arate cât de nenorocită e țara asta. Și, cu tot efortul pe care-l fac respectivii, de a face bucăți imaginea României, mai calcă străini și prin țara noastră, unii dintre ei temători, iar când ajung aici se înseninează: „Aaaaa, ce țară frumoasă, ce peisaje extraordinare, ce oameni minunați și nici măcar nu sunt sălbatici, nespălați și hoți, așa cum am auzit că ar fii…” Din păcate, nu suntem în stare să ne promovăm imaginea. Nu numai că nu exagerăm, ca în reclame, ci generalizăm problemele, aruncăm cu noroi, făcându-i pe cei din afară să-și formeze o imagine greșită despre noi. Și, avem foarte mult de pierdut, din cauza asta. Putem trăi din turism, putem atrage investitori, putem face producție proprie. De ce nu facem toate astea? De ce nu mai cultivăm terenurile? De ce am distrus sistemele de irigații? De ce nu ne instalăm în curte o mică eoliană? Nu înțeleg ce e cu românii. Au fost buni, harnici, se lăudau și cu ce nu făceau, iar acum prezintă străinilor reversul medaliei. Arată țara mai rău decât e. Nu vreau să spun că erau mai buni comuniștii. Nu spun că faptul că sunt acum mai multe partide care se luptă între ele pentru putere e un lucru rău. Spun, doar, că avem de suferit, dacă nu avem grijă ce vorbim. Dacă aruncăm vorbe în vânt, doar ca să rănim pe alții, sau ca să scormonim în noroi, tot noi avem de pierdut.
Noi, în general. Poate noi, individul, avem de câștigat un pic de orgoliu, sau ne hrănim ura, sau îl facem pe cel de alături mai slab, ca să-l putem anihila și să urcăm pe umerii lui, pentru a ajunge deasupră-i. Dar asta nu ține mult. Iar cu cât urcăm mai sus, cu atât mai jos vom cădea, dacă nu avem o bază puternică. Clădită prin muncă, seriozitate, cuvânt, sprijin reciproc, echipă.
Nu mă luați în seamă! Continuați-vă drumul distructiv. Mi s-a mai spus că ceea ce fac eu e o picătură într-un ocean. Că nu se va vedea, nu se va simți, că e zadarnic și inutil. Dar, măcar, mă răcoresc. Nu mă luați în seamă…

Comments are closed.