Starea unei nații aflată la răscruce de drumuri

Loading

Pe fondul contextului intern din România ultimelor zile, multe din proiectele de relansare economică sunt puse sub semnul întrebării. Repercursiunile nu vor întârzia să apară, activitatea multinaționalelor ridică la rându-i semne de întrebare, în timp ce bugetul statului suferă la capitolul venituri. Dacă nu ai, de unde să dai? Se ştie astăzi, foarte bine, cum au fost dirijate fondurile externe în ultimii ani și felul în care s-a „exersat” politica economică în România: ca să priceapă toţi, ne-am vândut ţara pe nimic. În timp ce principalele motoare economice, industria și agricultura sunt la pământ, acordurile cu FMI și Comisia Europeană nu oferă mari certitudini. Ce va urma, este doar o întrebare retorică.
Adăugăm la aceasta nivelul de trai actual al celor mai mulţi dintre români, care vine să confirme situaţia economică precară în care România s-a afundat în ultimii ani şi din care încearcă acum cu disperare să iasă. Avem o societate divizată de clasa politică, majoritatea aflată la limita supraviețuirii Este drept nu mai avem multe restructurări, salariile și pensiile au fost majorate, dar în curând vor crește impozitele şi se vor scumpi unele produse de bază. S-au promis multe în ultima campanie electorală, iar actualul guvern a încercat să asigure un minim confort doar unei părți a cetățenilor.
În urmă cu șapte ani, România semna acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, aceasta şi pentru că lipseau adevăraţii specialişti, iar pentru reprezentanții FMI a fost floare la ureche să convingă de necesitatea unui împrumut. Nu ştim sigur dacă, astăzi, aceşti specialişti au apărut, o certitudine este însă datoria pe care ţara noastră a contabilizat-o atunci şi pe care încercăm să o acoperim.
Poate analiștii economici sunt mulțumiți că la nivelul Uniunii Europene se arată că România a avut o evoluție bună, indiferent ce înțeleg unii prin aceasta, în special datorită unei reabilitări în sectorul agricol și o îmbunătățire semnificativă a cheltuielilor de consum, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm ideea de a deveni o țară preponderent agricolă. Uităm parcă prea ușor că în urmă cu vreo două-trei decenii România a avut totuși o industrie care performa, apoi bucată cu bucată totul a ajuns la fier vechi. Ca și cum toate acestea nu au fost suficiente, România și-a atras în ultimii ani un statut aparte, vehiculat tot mai mult: acela de colonie a unei Europe preocupată doar de interesele generale, în care statele mari au nevoie de țări precum a noastră, aflată la răscruce la drumuri.