Nu de puţine ori în ultimii ani clasa politică a dezamăgit, în timp ce nivelul de trai al celor mai mulţi dintre români vine să confirme, situaţia economică precară în care România s-a afundat odată cu venirea crizei şi din care încearcă acum cu disperare să iasă. Restructurările, salariile şi pensiile tot mai mici, creşterea impozitele şi scumpirile în lanţ la produsele de bază au mărit nemulţumirile populaţiei. Se ştie cum au fost dirijate fondurile externe şi ce comisioane se primeau, iar multe din proiectele de relansare economică a României au rămas în continuare sub semnul întrebării.
Prea mult timp României i s-au administrat sedative, atât cât să suporte durerea provocată de colţii numeroşilor Dracula din politica românească. Ne-am săturat! Şi ce?…, par să întrebe veritabilii noştri ciocli care, vopsiţi fistichiu, promit odată la patru, sau după caz, la cinci ani, minuni dumnezeiești. Aşadar, despre o parte a clasei politice româneşti numai de bine. Cuvântul de ordine ce animă raţiunea politicianul nostru, avid de câştig, este „căpătuiala”. Prin orice mijloace, la putere sau în opoziţie, acesta îşi urmăreşte propriile interese, ignorându-le cu bună ştiinţă pe cele ale celor ce i-au acordat încrederea şi votul lor.
La acestea se adaugă însă şi interesele Uniunii Europene. Să nu uităm nici faptul că oficialii F.M.I. şi-a exprimat opinia despre situaţia economică a României, ca fiind la „recuperare intensivă”. Acestora fie le arde de glume, fie ne cred proşti, asta pentru a nu cita vorbele fostului președinte al României, referitoare la produsele şcolii româneşti. Despre ce economie vorbim? Rămăşiţele economiei româneşti au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe foarte multe uşi a început să apară scris cu majuscule faliment. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin recuperare intensivă a economiei în ţări precum România?
Şi în tot acest timp, cei aflați la putere, roșii, galbeni, portocalii, verzi, tricolori, sau orice alta culoare vreți, au închis ochii, fără a uita să strângă în mână, mai tare, punga şi averea căpătuită de pe spinarea celor mulţi şi tot mai săraci. La nivelul Uniunii Europene, ţara noastră nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. România se împrumută astăzi în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă, încearcă să ne convingă astăzi că direcţia guvernului de tehnocrați este cea corectă. În realitate, cred că sună a cuie bătute în lemn.
