Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special » Profesorul Stelian Sterescu (1875-1917), erou al primului război mondial

Profesorul Stelian Sterescu (1875-1917), erou al primului război mondial

Submitted by on 27 June 2013articol citit de 888 ori | No Comment
Profesorul Stelian Sterescu s-a implicat activ în viaţa culturală

Profesorul Stelian Sterescu s-a implicat activ în viaţa culturală

Profesorul Stelian Sterescu a marcat învățământul gorjean în primii ani ai secolului al XX – lea, atunci când a activat în cadrul celor mai importante instituții de învățământ gorjene, Gimnaziul Tudor Vladimirescu și Școala de Ceramică din Târgu-Jiu. Faptele sale de arme atât în perioada celui de-al doilea război balcanic, cât și în timpul participării României la primul război mondial, l-au distins ca un ofițer de elită, motiv pentru care avea să fie decorat de către regele Carol I al României. Căzut în luptele din Moldova în primăvara anului 1917, profesorul Stelian Sterescu avea să fie reînhumat în cimitirul din Târgu-Jiu.
Născut în mai 1875 într-o mahala a oraşului Ploieşti, în familia cismarului Sterie Sterescu, Stelian Sterescu a absolvit cele 4 clase primare la Şcoala Publică de Băieţi nr. 4 din oraşul natal, obţinând certificatul de absolvire la 7 august 1889. Ulterior, a urmat cursurile liceului „Sfinţii Petru şi Pavel“ din Ploieşti, obţinând certificatul de absolvire în septembrie 1893. Pregătirea sa pedagogică a fost desăvârşită la Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti, în perioada în care a studiat acolo făcând şi practică pedagogică în cadrul Şcolii de Aplicaţie a acestui seminar. Pentru a-şi putea continua studiile, în cursul anului 1897, studentul Stelian Sterescu a solicitat ministerului Instucţiunii Publice să-i ofere o catedră de institutor. În consecinţă, printr-o adresă a Direcţiei Învăţământului Primar şi Rural, Stelian Sterescu a fost numit suplinitor al institutorului Teodor G. Georgescu la Şcoala Primară de Băieţi nr. 1 din Ploieşti, la 1 octombrie 1897. Avea să activeze ca institutor suplinitor la Ploieşti până în anul 1902, când a fost numit profesor la liceul din Tulcea, în ciuda faptului că nu-şi încheiase încă studiile universitare. După ce a urmat cursurile facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, Stelian Sterescu a obţinut diploma de licenţă cu lucrarea intitulată „Rituri de înmormântare la etrusci şi romani“, susţinută în sesiunea din iunie 1903. Din perioada petrecută la Tulcea s-au păstrat câteva fotografii realizate împreună cu profesori şi apropiaţi ai săi. Aceste fotografii, împreună cu numeroase documente relative la viaţa şi activitatea profesorului Stelian Sterescu au fost donate Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu“ din Târgu-Jiu, în decembrie 1968, de către doamna Ecaterina Sterescu, fiica profesorului Stelian Sterescu.

S-a implicat în viața culturală

Profesorul Stelian Sterescu s-a implicat activ în viaţa culturală a oraşului de la Dunărea de Jos din primele clipe de după instalarea sa la catedra liceului tulcean. Ulterior, în perioada 1905-1907, Stelian Sterescu a activat ca profesor și la Drobeta Turnu-Severin, urmând ca după doi ani să fie numit, în septembrie 1907, profesor la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu“ din Târgu-Jiu, unde, aşa cum făcuse şi la Tulcea, avea să se implice rapid în viaţa culturală locală, astfel că, în vara anului 1908, a sprijinit orchestra „Hora“ din Craiova în eforturile vizând susţinerea unui concert la Târgu-Jiu, motiv pentru care avea să primească toată gratitudinea membrilor acesteia. La scurt timp de la instalarea sa la Târgu-Jiu, profesorul Stelian Sterescu şi-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu Sofia Hurezeanu, fiica marelui proprietar Constantin Hurezeanu din Cordeşti şi a Elizei, născută Zănescu, din Bibeşti. Pentru o scurtă perioadă de timp, cuplul a locuit cu chirie în casa lui Vasile Lascăr, fost primar al Târgu-Jiului şi ministru de Interne al României între anii 1896 – 1897 şi 1902 – 1904.

Profesorul Stelian Sterescu, în uniformă de căpitan în iulie 1914

Profesorul Stelian Sterescu, în uniformă de căpitan în iulie 1914

A fost ofițer al armatei române

Profesionist desăvârşit, profesorul Stelian Sterescu şi-a îndeplinit cu onoare misiunea de soldat şi ofiţer al Armatei Române, mergând până la sacrificiul suprem, în primăvara anului 1917 căzând pe câmpul de luptă din Moldova pentru năzuinţa străbună a unirii tuturor teritoriilor româneşti într-un singur stat naţional.
Şi-a satisfăcut serviciul militar obligatoriu în cadrul Regimentului Nr. 6 Tecuci, ulterior, avansând pe scara ierarhiei militare până la gradul de maior, grad obţinut post-mortem. La 10 mai 1906, când se aniversau 40 de ani de la urcarea pe tronul României a regelui Carol I, profesorul Stelian Sterescu a fost avansat la gradul de locotenent în rezervă. Declanşarea şi desfăşurarea primului război balcanic a determinat autorităţile române să se pregătească pentru a împiedica extinderea conflictului balcanic. În acest sens, comandantul Regimentului Gorj Nr. 18 din Târgu-Jiu îl înştiinţa pe locotenentul în rezervă Stelian Sterescu, la 17 decembrie 1912, că, până la 1 ianuarie 1913, trebuia să posede întreaga ţinută necesară pentru a participa la o eventuală campanie în Balcani. Totodată, atât în cursul lunii decembrie 1912, cât şi în lunile ianuarie şi februarie 1913 în garnizoana Târgu-Jiu s-au desfăşurat aplicaţii tactice în vederea pregătirii efectivelor Regimentului Gorj Nr. 18 pentru eventualitatea mobilizării. În acest sens, la 18 aprilie 1913, comandantul Cercului de Recrutare Gorj l-a înştiinţat pe locotenentul în rezervă Sterescu Stelian că a fost numit membru al comisiei de mobilizare din Târgu-Jiu. Stelian Sterescu a participat la campania din Bulgaria din vara anului 1913, fiind lăsat la vatră la 23 august 1913, după o perioadă de refacere şi carantină petrecută în garnizoana Regimentului Gorj Nr. 18.

Medaliat de Regele Carol I
La scurt timp de la încheierea celui de-al doilea război balcanic, Stelian Sterescu a fost avansat la gradul de căpitan în rezervă. Ulterior, la 2 ianuarie 1914, căpitanului în rezervă Stelian Sterescu din Regimentul Nr. 18 Gorj i s-a conferit de către regele Carol I al României medalia „Avântul Ţării“ pentru participarea la cel de-al doilea război balcanic. În vara anului 1916 Stelian Sterescu a fost încorporat în Regimentul 18 Gorj având gradul de locotenent. Astfel, începând cu noaptea de 15-16 august 1916, Stelian Sterescu a participat la luptele de pe Valea Jiului din august-septembrie 1916 şi la retragerea trupelor române spre sud după ruperea frontului de la Jiu. În aceste condiţii, după bătălia de la podul Jiului, desfăşurată la 14 octombrie 1916, trupele române au continuat să se retragă spre sud, oraşul Târgu-Jiu fiind ocupat de trupele germane şi austro-ungare la începutul lunii noiembrie 1916. Regimentul 18 Gorj se retrage spre Dăneşti şi, ulterior, au loc lupte sporadice la Bărbăteşti şi Filiaşi. Cu toate acestea, în cursul lunii noiembrie 1916, este ocupat de către inamic şi oraşul Craiova. După ocuparea capitalei ţării, la începutul lunii decembrie 1916, trupele române s-au retras în spatele liniei fortificate Focşani-Nămoloasa-Galaţi, unde are loc un amplu proces de reorganizare şi dotare cu armament modern, proces coordonat de către misiunea militară franceză condusă de către generalul Henri Mathias Berthlot. În primăvara anului 1917 luptele au fost reluate pe frontul din Moldova, Stelian Sterescu fiind rănit şi evacuat spre spitalul din Ruginoasa, în apropierea Iaşului. În ciuda îngrijirilor medicale pe care le-a primit, Stelian Sterescu a decedat la 3 aprilie 1917, aşa după cum reiese din epitaful de pe crucea sa de mormânt din cimitirul de la Târgu-Jiu, unde a fost reînhumat la 5 iunie 1924, după încheierea primului război mondial. Inscripţia citată menţionează că acea cruce a fost ridicată „în amintirea maiorului Sterescu Stelian din Regimentul Gorjiu N. 18, profesor Gimnaziul Tg-Jiu, născut 21 mai 1875, mort pentru Patrie, 3 aprilie 1917 la Ruginoasa, reînhumat“.
DANIELA-LILIANA PĂTRAȘCU
Pagină realizată cu sprijinul Muzeului Județean Gorj

Comments are closed.