Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Primele atestări documentare ale unor sate din comuna Scoarţa (IV)

Primele atestări documentare ale unor sate din comuna Scoarţa (IV)

Submitted by on 19 March 2014articol citit de 1,480 ori | No Comment

Continuăm prezentarea documentelor care atestă documentar existenţa unor sate care continuă să existe şi în prezent  dar şi a unora dispărute de pe teritoriul actual al comunei Scoarţa.

Documentele cartografice amintesc de aşezarările din actuala comună Scoarţa

Documentele cartografice amintesc de aşezarările din actuala comună Scoarţa

Despre satele dispărute Fântânele, Ţerăţelu, Cerăţelu şi Dârmoxa

Documentul de mai sus se referă la acelaşi sat ca şi cel emis în anul 1510, având numele schimbat din Ţerăţelu în Cerăţelu fapt confirmat de menţionarea aceloraşi beneficiari: Cânda, Liga, Pătru, Stan. Dacă în privinţa satelor dispărute Izvoarele şi Fântânele există multe rezerve că aceste sate dispărute ar fi existat pe teritoriul comunei Scoarţa, asupra satului Ţerăţelul/Cerăţelu nu putem spune acelaşi lucru mai ales că lângă pârâul Ţărăţel, pe platoul situat la sud de biserica din Valea Adâncă se află vechiul amplasament al satului Copăcioasa, la mai puţin de 50 m distanţă de pârâul amintit, iar satele Lintea şi Cerătul de Copăcioasa sunt amplasate de-a lungul aceluiaşi pârâu. Astfel colectivul care a redactat  Documenta Romaniae Historica B Ţara Românească volumul III consideră că satul era situat undeva lângă Copăcioasa
Satul dispărut Dârmoxa este localizat de profesorul Titu Zâlog, în lucrarea monografică dedicată satului Bobu, ca fiind amplasat în dealul Ibanul, ambele sate existând în paralel între anii 1779-1824,  pe o perioadă de aproape o jumătate de secol aşa cum rezultă din documentele păstrate la arhivele Naţionale în fondul arhivistic „Mănăstirea Tismana”.

Satele Colibaşi, Copăcioasa şi Scoarţa

Următoarele sate, în ordinea cronologică a menţiunii documentare sunt satele Colibaşi, Copăcioasa şi Scoarţa,  sate care există şi astăzi.
Toate aceste sate sunt amintite în documentul datat 13 octombrie 1591 (7100) în care Dumitru pârcălab de Tg-Jiu şi 12 megiaşi judecă pricina dintre Moldoveanu in Scoarţa şi Stănilă pentru o moşie aşa cum rezultă din textul documentului reprodus mai jos:
„Să să ştie cum au mersu Moldoveanul din Scoarţa depreun<ă> cu Stănil<ă> naintea lui Dumitru pârcălabului de în  Târgu Jiiului, jăluindu-să Moldoveanul cum el, ajungându-l vreme de lipsă şi de nevoie, el s-au dus încotroo au putut pentru braniştea lui. Iar acest om ce scrie mai sus, Stănil<ă>, el s-au sculat, de au intrat în moşiia Moldoveanului, neavând el nicio treabo cu aici moşie, ci numai zicând că l-au înzestrat socru-său, fratele Lungului.
Iar dacă au venit Moldoveanul, de unde au fost el,  ş’au găsit moşia înpresurat<ă> şi arat<ă> ţo cosit<ă>de Stănil<ă>, deci Moldoveanul au apucat vârtos pre Stănil<ă>, în ce chip i-au intrat în moşie şi au mersu de faţă amăndoi naintea acestui boiari ce iaste mai sus scris, Dumitru pârcălabul, de au stătut de faţ<ă>. Deci într’alt chip n’au ştiut Stănil<ă>, cum va mai zici nainte judecăţiei, ci au zis că l-au înzestrat cu acia moşie Lungul, cu frate-său. Deci au trimis de au venit şi Lungul de faţ<ă>.înaintea lui Dumitru pârcălabul şi se-au mărturisit Lungul naintea judecăţiei cum n’au băgat nici frate-său pre Stănil<ă> în moşia Moldoveanului, ci fără lucru au intrat el  într’acia  moşie. Iară Moldoveanul se-au mărturisit înainte acelui boiarin că nici l-au băgat el într’acia moşie, nici frate-său, nici au avut ei nici o amestecătură cu moşiia Moldoveanului,nici au fost funaş cu el, nici nimic. Deci, au rămas Stănil<ă> de judecat<ă> denaintea părcălabului şi a doisprezece megiiaşi şi de naintea judeţului cu 12 părgari, cum să-ş<i> ţie Moldoveanul moşia cu bună pace de-acum înainte că iaste a lui moşie mărturisit<ă>.
Încă au fost atunci mulţi megiiaşi buni de preinprejure, de în Colibaş, Coica şi de în Sătcel Cambrea, de Copăcioasa, Drăgan cu fiiu-său pătru şi Stănciulea de acolo şi Pitea din Scoarţa, Vintil<ă>de acolo şi Drăgan cu fiiu-său, Arca, de acolo şi Vădislav şi Togan. Şi pentru credinţă, pusu-ne-am ma<i>.jos în loc de peceţi şi degetele.
Luna Oh<tomvrie> zile 13, văleat 7100 (1581).
Dumitru părcălab, Coica, Cambrea, Drăgan, Pătru, Stănciulea, Pitea, Vintil<ă>, Opriian, Dan, Drăgan, Vladislav, Togan.
Textul a fost reprodus după Documente Privind Istoria României,veacul XVI B Ţara Românească volumul VI, iar documentul original se păstrează la Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti. (Va continua)
Ion Hobeanu

Comments are closed.