Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Prima piesă de teatru în limba română jucată în Târgu Jiu

Prima piesă de teatru în limba română jucată în Târgu Jiu

Submitted by on 21 August 2012articol citit de 1,232 ori | No Comment

Printre nestematele tezaurului de informaţii păstrate la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale se numără şi cea referitoare la prima piesă de teatru jucată în acest oraş de către elevii „Şicoalei Naţionale în limba naţională”.

Iată bustul ridicat de contemporanii noştri pentru primul dascăl al unei şcoli publice la Târgu-Jiu, cel care a făcut posibil evenimentul

Iată bustul ridicat de contemporanii noştri pentru primul dascăl al unei şcoli publice la Târgu-Jiu, cel care a făcut posibil evenimentul

Şcoală şi artă, o uniune fericită al cărui rod este nimeni altul decât cultura şi toate bine ascunse într-un dosar cu o vechime de aproape 200 de ani, mai exact în raportul înaintat de Maghistratul oraşului (Consiliul Local) către Marea Dvornicie din Lăuntru (echivalentul actualului MAI). Deşi  ca gen de document acest act oficial este un raport, nu greşim foarte mult dacă îl numim fără prea mari reţineri drept prima cronică a primei piese de teatru jucate la Tg-Jiu.

O „delă” despre „teatrul dat de domnul profesor în Şicoala Naţională”

Fondul arhivistic „Primăria oraşului Tg-Jiu”este unul dintre puţinele fonduri arhivistice păstrate la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale care conţine informaţii pentru o perioadă de cca. 150 ani. Documentele acestuia reflectă mai mult sau mai puţin, în funcţie şi de grija avută de cei din trecut, istoria evoluţiei târgului de la Jiu cu aspect rural într-un oraş modern. Printre multe alte dosare cu problematică diversă se numără şi o „delă în pricina teatrului dat de D. profesor în Şicoala  Naţională la 30 ale trecutei luni august”.
Dosarul conţine corespondenţa purtată de Maghistrat cu Marea Dvornicie din Lăuntru, cu boierii şi neguţătorii şi cu profesorul Şcolii Naţionale pe tema piesei de teatru jucată în data de 30 august.
Pentru cei care nu ştiu, precizăm că în conformitate cu prevederile Regulamentului Organic la 7 septembrie 1831 se hotărăşte înfiinţarea de şcoli publice în fiecare reşedinţă de judeţ. La Tg-Jiu o astfel de şcoală ia fiinţă la 15 aprilie1832 când încep cursurile aşa cum rezultă din documentele păstrate în fondul amintit mai sus. Primul dascăl menţionat de documente este Constantin Stanciovici ajuns de la Bucureşti în Tg-Jiu la 13 aprilie 1832. Dacă cei superstiţioşi se grăbesc să tragă unele concluzii le putem spune că mai târziu acest om inimos a ajuns să conducă în calitate de primar destinele urbei de pe malurile Jiului.
Revenind la teatru, aşa cum aflăm din adresa emisă de Maghistratul oraşului către boieri şi neguţători „ziua prăznuirii Prea Înălţatului nostru Domn Alecsandru Dimitrie Ghica Voievod” este prilejul cu care are loc reprezentaţia. La aceasta sunt invitaţi membrii Maghistratului, boierii şi neguţătorii ca să se prezinte „la şapte ceasuri evropeneşti în sala Şicoalii.

Un  raport cât o cronică

Documentul care oferă cele mai importante informaţii despre piesă şi desfăşurarea spectacolului este fără îndoială raportul către Marea Dvornicie din Lăuntru al cărui conţinut îl reproducem mai jos respectând ortografia vremii. Înainte de reproducerea textului trebuie precizat că originalul conceptului poartă foarte multe ştersături şi prin urmare sunt cuvinte care nu au putut fi transliterate sau asupra cărora mai planează o urmă de îndoială, dar iată textul.

„Cinstita Marea Dvornicie din Lăuntru
Prezidentul Magistratului oraşului Târgu Jiului

Astăzi la 30 ale lunii avg. cu prilejul celui de mult aşteptată şi dorită de toţi rumânii, slăvită zi a Înaltului nostru prinţi, Alecsandru Dimitrie Ghica Voievod pe carele pronia să-l păzească a pururi supt pavăza sa.
D. profesoru Şicoalei  Naţionale au dat un teatru cu nevinovaţii săi şcolari atât de potrivit prin moralitate şi vârsta şcolarilor încât au pornit lacrămi mirându-se toţi pentru o astfel de faptă lăudată şi nemaivăzută în oraşul acesta.
Cermonia aceasta să începu a face după ce toate casele era iluminate în toate părţile, apoi sala caselor, jumătate era cu bănci pentru şederea privitorilor. De la jumătate încolo să începea scena rădicată ca două jumătăţi stânjeni în sus de la începerea ………… s-au văzut opt perdele pă rând jugrăvite cu felurimi de aligorii. Pă perdeaua  dintâi numele Mării Sale se vedea în nişte ţifre (a se citi litere după cum rezultă din context)  mai mari care era încurcată într-un gerlem de flori de dafin şi deasupra doi îngeri ţinea în mâini ţifrele de fericire ale Mării Sale. La o altă perdea era aligoria, adică un bătrân pleşuv ţinea coasa ? supţioară, el şedea pă iarba ce au cosit-o, cu mâna stângă ţinea un văl negru supt care să vedea ţifra Mării Sale întru şarpe şi altă ţifră poleită cu aur, cu mâna dreaptă să făcea a arăta acele ţifre. Văl ce-i negru însămna jalea Valahii păn la epoha Mării Sale, şi cu mâna arăta că Valahia cea tristă au păstrat pentru fericirea fiilor săi , aceste ţifre  fericite ce nu erau altele decât Alecsandru Ghica .
Iar pă celelalte mai mici perdele era alte jugrăveli cu schimbarea acturilor, teatrul acesta au fost mai mult pentru înfierbântarea patriotismului în fieşcare rumân care au şi făcut mare energhie între mulţi privitori.
Istoria au fost a lui Regulu Roman când au fost prins rob la Cartgu (Cartagina) în Africa şi cu soli  cartaghinezi s-au întors la patria lui ca să mijlocească pacea între cartagihezi şi între romani.
Teatrul s-a arătat în cinci acturi, schimbându-să fieştcare după firul istorii, iar actul cel mai de pe urmă au fost cu totul plin dă întristare când Regulu înverşunându-se loo duh de moarte de la nevastă, de la copii, de la părinţi,şi de la romani. Numărul actorilor …………… a fost paisprezece şi trei şcolăriţe actreţe ……………………….care  din trânşii şi-au jucat  rolul lui cu mult curaj.
Toţi erau îmbrăcaţi cu haine destul de frumoase dupe portul numitului  profesor şi acesta ne mărturisii silinţa ce o arată , cu stăruirea cea neclintită peste a sa datorie, precum şi sporul ce-l credem că ni-l va arăta la eczamen de la 15 ale viitorului, socotim a fi de trebuinţă a să răsplăti spre încorajare, şi de a face fapte pe vremea viitoare.
…”
Iată cum se găsesc informaţii despre decor, conţinutul piesei, dar şi despre atmosferă (a făcut mare energhie între privitori), actori dar şi despre recompense pentru truda depusă.
Dar comentariile sunt de prisos atunci când avem în faţă informaţia brută, „materia primă a istoricului”, pe care puteţi să o interpretaţi aşa cum doriţi.
Ion Hobeanu

Comments are closed.