Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Politică » Ordinele „noii Porţi”

Ordinele „noii Porţi”

Submitted by on 19 September 2012articol citit de 1,107 ori | No Comment

După prezenţa lui Traian Băsescu la Bruxelles săptămână trecută, de această dată a fost rândul primului ministru Victor Ponta să se afişeze „cu daruri” la „noua Poartă”. Suntem astfel îndreptăţiţi să credem că istorie rămâne aceeaşi, doar  personajele se schimbă şi direcţia în care aceştia se închină.
Ce înseamnă interesele şi jocurile politice la înalt nivel? Despre cum se pune pumnul în gură şi se ordonă jocul de glezne? Despre cum un referendum naţional ajunge să fie catalogat în U.E. drept lovitură de stat? Toate acestea începe să le înveţe şi primul ministru al României, pus la zid alături de Crin Antonescu, de mai marii Barroso, Reding & Co. Ordinele „noii Porţi” (lista cu 11 puncte) nu se discută, se execută, iar după ce îţi faci „temele” primeşti mângâieri părinteşti pe creştet.
Aşa arată o radiografie a relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană. O democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.
Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este, într-adevăr, a şaptea ţară din U.E. şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlini însă niciodată. Adevărul este că, de 20 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele, în special economic. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.
Că economia României s-a dus dracului contează mai puţin, sau deloc, pentru „noua Poartă” atât timp cât principalul motor economic impus funcţionează perfect: consumul. Dacă este să luăm însă de „bune” încercările de redresare economică a ţării, înseamnă că avem în continuare lideri lipsiţi de experienţă sau voinţă. Poate nu ar trebui să-i judecăm atât de dur, cu toate că o merită, după cum poate nu ar trebui să trecem nici peste interesele Uniunii Europene, tot mai evidente, peste atât de zvonitele interese „oculte”, sau peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând. Trebuie menţionat însă felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic, la ordinele „noii Porţi”!

Comments are closed.