Sfârşitul secolului al XIX-lea a reprezentat pentru România „Vechiului Regat” o perioadă de deosebită dezvoltare pe plan cultural şi intelectual. Judeţul Gorj s-a aflat, din punct de vedere al iniţiativelor culturale promovate de către intelectualitatea locală, în fruntea judeţelor ţării, printr-o pleiadă de intelectuali, unii veniți de peste munți.
Cadrul politic şi cultural
Sfârşitul secolului al XIX-lea a reprezentat pentru România „Vechiului Regat” o perioadă de deosebită dezvoltare pe plan cultural şi intelectual. Racordarea la cultura europeană, cu preponderenţă la cea franceză, începută încă din prima jumătate a aceluiaşi secol, şi preluarea acesteia ca şi model s-a desăvârşit prin Unirea din anul 1859, determinând apariţia în sud-estul Europei a României moderne, „temelie” a unui edificiu statal ce se va consolida şi dezvolta neîncetat în timpul celei mai lungi domnii din istoria românilor (48 de ani), domnia regelui Carol I (1866-1914). În timpul domniei sale, obţinerea independenţei (1878) şi proclamarea regatului (1881) au dus la creşterea prestigiului României pe plan internaţional, aceasta devenind dintr-o provincie sub suzeranitate otomană, o putere regională semnificativă.
În această perioadă, pe plan local, în toate judeţele ţării s-au afirmat din punct de vedere cultural şi intelectual o serie de personalităţi, de cele mai multe ori cu un statut social important ca urmaşi ai vechilor familii boiereşti şi ca mari proprietari funciari. Având în preponderenţă studii în străinătate, aceştia au devenit propagatori ai culturii europene o dată cu reîntoarcerea în ţară. Stabilindu-se în Bucureşti sau întorcându-se în oraşele de origine, aceşti intelectuali au pus bazele unor mişcări intelectuale sub forma de cercuri literare, muzicale sau ştiinţifice, preocupându-se de organizarea de diverse spectacole de teatru sau de operă în limba română sau în limbi de circulaţie internaţională (mai ales în limba franceză), de tipărirea de cărți sau de publicarea unor reviste ştiinţifice sau de cultură. De asemenea, întrucât această perioadă a coincis cu mişcarea de dezvoltare a lumii rurale româneşti, intelectualitatea ţării, atât de la centru cât şi de la nivel local a colaborat cu fruntaşii satelor (preoţii, învăţătorii, primarii) pentru sprijinirea constituirii băncilor populare, construirea de şcoli şi spitale în mediul rural, susţinerea educaţiei tinerilor de la sate, propagarea de noi tehnici agricole şi zootehnice.
Cultura în judeţul Gorj la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea
Judeţul Gorj s-a aflat, din punct de vedere al iniţiativelor culturale promovate de către intelectualitatea locală, în fruntea judeţelor ţării, demnă de menţionat fiind inaugurarea, în anul 1894 a Muzeului Gorjului, primul muzeu judeţean de istorie din „Vechiul Regat”. Deşi în epocă Gorjul era din punct de vedere demografic şi economic un judeţ puţin populat şi cu o viaţă economică redusă, datorită unor unui grup mic de personalităţi (ca institutorul şi istoricul Alexandru Ştefulescu, profesorii ardeleni Iuliu Moisil şi Ştefan Bobancu, căpitanul Emanoil Părăianu, inginerul bănăţean Aurel Diaconovici, artistul polonez Witold Rola Piekarski, la care se adăuga priceperea tipografului Nicu D. Miloşescu), dar de o mare erudiţie şi dăruire, în acest judeţ, viaţa culturală a fost înfloritoare.
Revista „Jiul” – produs al intelectualităţii Gorjului antebelic
Deşi realizările acestor intelectuali au fost numeroase, am ales să prezentăm în acest număr, una din publicaţie ce a luat fiinţă prin iniţiativa lor în anul 1894 şi anume revista „Jiul”.
Primul număr al revistei ce urma să apară o dată pe lună şi, al cărei nume complet era, conform grafiei epocii „Jiul Revista pentru Sciinţă şi Literatură”, a apărut la data de 15 aprilie 1894, tipăritura fiind realizată la tipografia lui Nicu D. Miloşescu, iar ilustraţiile, deosebite de altfel, au fost realizate de către talentatul W. Rola Piekarski.
Coperta, bogat ilustrată înfăţişează un chenar din ramuri având în partea superioară o eşarfă pe care este scris cu litere ornate „Anul I 15 Aprilie 1894 No1”. Sub acestea este înfăţişat un peisaj alegoric ce reprezintă în partea stângă o stâncă pe care se află râul Jiu, înfăţişat ca un bătrân cu barba închipuind apa şi cu pletele în vânt având în stânga sa un vultur şi textul, scris de către Ion Heliade Rădulescu: „Jiul multe spune şi multe ar învăţa,/ Cine ştie să-l asculte.” Sub acestea sunt înfăţişate obiecte simbolice pentru literatură şi ştiinţă: bustul Atenei, zeiţa înţelepciunii, o harpă, un craniu, pergamente, o carte deschisă, o scoică, un telescop, un microscop şi diverse instrumente de scris. În partea dreaptă este înfăţişat un peisaj montan cu un râu curgând prin mijloc şi în prim-plan un ţăran arând pământul. Deasupra întregului tablou stă scris cuvântul „JIUL”, înconjurat de păsări în zbor, iar sub întreaga imagine este scris „Editura N. D. Miloşescu Târgu-Jiu”.
Membrii fondatori erau, aşa cum sunt prezentaţi pe prima pagină: „GEORGE P. PARVULESCU, licenţiat în drept şi fost magistrat, advocat. – STEFAN N. DOBRUNEANU, licenţiat în drept şi fost magistrat, advocat. – Dr. I. URBEANU, doctor în medicină şi chirugia din Bucureşti. – AL. ŞTEFULESCU, director al şcoalei primare de băieţi. EMANOIL PARAEANU, ofiţer. – VASILE PETRESCU, ofiţer. – IULIU MOISIL, absolvent al şcoalei chimice din Viena, profesor de ştiinţele naturale la gimnasiul real. – C. VIŞINESCU, licenţiat în ştiinţe şi absolvent al şcoalei centrale din Paris, profesor. – CLEMENT I. BONTEA, licenţiat în teologia din Kiew, profesor. – G. PIETROŞANU, director şi profesor la gimnasiul real. – AL. IONESCU, profesor. – V. ROLA PIEKARSKI, maiestru de desemn la gimnasiul real.”.
Procurarea revistei de către cititori se putea face fie de la sediul Tipografiei lui Nicu D. Miloşescu, situată în Târgu Jiu pe strada Tudor Vladimirescu, de unde se putea cumpăra fiecare număr la preţul de 1 leu sau se puteau face abonamente, revista putând fi primită atât în ţară, cât şi în străinătate. Costurile abonamentului erau aşa cum se preciza în revistă, „ÎN ŢARĂ: pe an, 8 lei; pe ½ an, 4 l. 50 b.; pe 3 luni, 2 l. 50 b.; ÎN STRĂINĂTATE: pe an, 10 lei; pe ½ an, 5 l. 50 b.; pe 3 luni, 3 l. Un număr, 1 leu. Abonamentele şi plata se fac direct la Tipo-litografia naţională, Nicu D. Miloşescu în T.-Jiu, strada Tudor Vladimirescu.”
Cuprinsul primului număr, expus pe prima pagină cuprindea diverste articole de istorie, arheologie, literatură, botanică, medicină, poezii, etc. Primul articol era asemănător unui „cuvânt înainte” alcătuit de către colectivul de fondatori cu ocazia înfiinţării publicaţiei, urma apoi un articol semnat de George P. Pârvulescu şi dedicat lui Grigore Alexandrescu, continuând cu bine cunoscuta poezie a lui Grigore Alexandrescu, „Umbra lui Mircea la Cozia”. În continuare urmau, articolele „Din comedia vieţei”, poezia „Ancuţa” a lui Emanoil Părăianu, studiul de arheologie şi epigrafie privind castrul roman de la Bumbeşti-Jiu intitulat „Castrul şi drumul roman din Gorjiu” semnat de către Alexandru Ştefulescu, poezia lui Emanoil Părăianu „Din săptămâna patimelor”, „Poveste vechiă” de Vasile Petrescu, poezia „Ochi şi stele” de George P. Pârvulescu, un fragment din „Cu ce trăesc oamenii” de Lev Tolstoi, traducător fiind Clement I Bontea (există la finalul fragmentului o menţiune foarte interesantă ce precizează că traducerea a fost făcută direct din limba rusă şi cu acceptul autorului, aceasta implicând faptul că traducătorul i-a cerut permisiunea marelui romancier rus), poezia lui George P. Pârvulescu „Floare între flori”, articolul de botanică al lui Iuliu Moisil „Adunarea şi conservarea plantelor”, poezia „Valuri şi valuri” pe care autorul a semnat-o sub pseudonimul „Camil”, articolul „Progresul în omenire” semnat „A”, poezia „Iertaţi-o” de Emanoil Părăianu, articolul de medicină intitulat „Obesitatea” de dr. I. Urbeanu, poezia „Pe cer” de Emanoil Părăianu şi o secţiune intitulată „Felurimi” conţinând ştiri interesante, cuprinsul încheiindu-se cu un „Apel” al autorilor către cititori.
Va urma.
*Pentru a uşura citirea paragrafelor reproduse din textul original le-am transcris pe acestea conform regulilor ortografice în vigoare.
Dumitru Cătălin Drăghici
Facultatea de Istorie Bucureşti
