Am trăit să o vedem şi pe asta, primul guvern căzut în urma votării unei moţiuni de cenzură. Căderea Executivului era normală de vreme ce Guvernul Boc era o caricatură cu câte două ministere pe cap de ministru şi cu personaje extrem de controversate, gen Elena Udrea, lăsate să dispună de banii publici într-un mod discreţionar. Mai mult, doamna respectivă a dovedit în fiecare apariţie la nivelul Parlamentului o nesimţire şi o proastă creştere atât de mari încât a reuşit să îşi enerveze până şi colegii de partid. Prăbuşirea Guvernului este din aceste motive şi din multe altele, cum ar fi lipsa unui finanţist, o mutare întemeiată dar atât. România se află într-o criză economică şi politică fără precedent şi căderea Guvernului, bun sau prost, era ultimul lucru negativ care ni se putea întâmpla.
PDL-ul a primit o lovitură dură prin demiterea lui Boc şi compania dar la acest moment s-ar putea să fie bine pentru partid şi candidatul lui la Preşedinţie. Fără posibilitatea de a mai guverna, eventual de a administra ca interimari lucrurile, democrat-liberalii nu vor mai putea fi acuzaţi de toate cele făcute şi nefăcute, cum ar spune unii. Problemele actualului partid de guvernământ încep însă în teritoriu unde frenezia schimbărilor va înceta brusc, cel puţin până la alegeri, iar sponsorii s-ar putea să reducă „cotizaţiile” pentru că e mai bine să joci la două capete ca să nu ai o problemă după. Dacă în ultimele săptămâni era o mişcare către PDL dinspre alte partide, prietenii ştiu de ce, acum mişcările se vor face invers pentru că noua majoritate ar putea să dea şi noul guvern.
PSD-ul nu ar trebui să se bucure prea mult că a dat jos cu Boc, deşi pesediştii aveau toate motivele din lume, cel mult vor sărbători şefii din deconcentrate care şi-au luat medical, politic nu e deloc bine. Mircea Geoană nu va mai putea arăta cu degetul spre Cotroceni, cu Băsescu vinovat de toate, iar povara guvernării va fi decontată de ambele partide. Ideea unui guvern tehnocrat salvează poate ţara dar va lovi necruţător în români mult mai repede decât ne-am gândi, FMI-ul vine în două săptămâni şi ne-ar putea lăsa fără bani de pensii şi salarii chiar de sărbători. Dezamăgiţi de PDL şi PSD, şi de candidaţii promovaţi de acestea, Sorin Oprescu ar putea ajunge la Cotroceni deşi poate nu a luat încă în considerare un asemenea final. Românii, bugetari sau nu, ar putea avea un final de an foarte trist de vreme ce şi cu banii de la FMI nu scăpăm fără concedieri şi reduceri drastice de personal.
Cu speranţa că politicienii vor găsi calea să ne scoată din gaura unde ne-au băgat în ultimele două decenii, nu putem să nu ne gândim la un adevăr amar, partidele noastre vor să fie în opoziţie dar cu binefacerile de la guvernare, contracte şi funcţii în teritoriu. Vai şi amar de noi în următoarea perioadă dacă nu scăpăm de criza economică. Cea politică pare să fie încă la începuturi iar căderea guvernului o etapă de parcurs.
Subscriu ideei!