Judeţul Gorj beneficiază de un patrimoniu istorico-cultural de o valoare inestimabilă, din nefericire autorităţile gorjene nu fac suficent pentru conservarea acestuia. Dacă în unele cazuri eforturile Muzeului Judeţean „Alexandru Ştefulescu” au dat roade iar obiectivele respective se află într-o stare acceptabilă pentru vizitare turistică-Casa memorială „ Tudor Vladimirescu”Vladimir, Casa memorială „Constantin Brâncuşi”Hobiţa, Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu” ş.a., în alte cazuri vestigii importante de istorie riscă să dispară, câteva exemple Casa „Iosif Keber” Târgu-Jiu, Casa „Moangă” Târgu-Jiu, Casa „Moangă-Pleşoianu” Săcelu, Casa „Dincă Schileru”Bâlteni şi multe altele.
Unul dintre cele mai importante obiective din patrimoniul judeţului Gorj, aflat într-o stare avansată de degradare, este Casa „Moangă-Pleşoianu” de la Săcelu. Ajuns muzeu şcolar în perioada comunistă, obiectivul s-a deteriorat constant după 1990. În anul 2010 acoperişul şi structura interioară de lemn s-au prăbuşit iar zidurile stăteau să se prăbuşească. În acelaşi an, Casa „Moangă-Pleşoianu” a fost preluată de Muzeul Judeţean Gorj pentru restaurare şi punerea în valoare, după cum scrie în documentele vremii, dar până acum nu s-au găsit bani doar pentru un acoperiş provizoriu.
Legendele din jurul Casei „Moangă-Pleşoianu”
Imobilul cu trecut istoric a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de logofătul Vasile Moangă, colaborator apropiat al lui Tudor Vladimirescu, ulterior ajungând în proprietatea lui Dumitrache Săceleanu, care avea să devină patronul onomastic al zonei, apoi a fost lăsată moştenire unei nepoate a acestuia, Octavia Pleşoianu, în final, prin naţionalizare, fiind trecut în proprietatea statului român.
Potrivit legendei, Tudor Vladimirescu-conducătorul Revoluţiei de la 1821-s-a oprit pentru o vreme în casa prietenului său, logofătul Vasile Moangă din Săcelu, locul unde a fost schiţată celebra “Proclamaţie” citită la Padeş în 23 ianuarie 1821. Cu ani în urmă, săptămânalul “Vertical” a prezentat informaţii relevante de la săteni, aceştia păstrează în memoria colectivă faptul că una dintre grinzile de la parter a păstrat mult timp iniţialele pandurului „T.V.”, inscripţionate chiar de către cel a cărui memorie este atât de vie pe meleagurile gorjeneşti.
Vasile Moangă şi rolul său la 1821
Pentru gorjeni, numele Vasile Moangă nu este deloc necunoscut. Boierul gorjean a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Tudor Vladimirescu iar în timpul Revoluţiei de la 1821 a fost ispravnic de Gorj alături de Papa Vladimirescu, fratele marelui revoluţionar.
Vasile Moangă a fost însă factorul de echilibru şi, asemenea fraţilor Ioniţă şi Gheorghe Magheru, va trece cu uşurinţă peste prăbuşirea lui Tudor Vladimirescu. Reţinem un episod din acele vremuri legat chiar de Ioniţă Magheru, fratele mai mare al viitorului general. În martie 1821, o serie din căpitanii aflaţi sub comanda lui Ioniţă Magheru-Dumitru şi Matei Melencu şi Mihai Prunescu-au jefuit casele boierului Constantin Crăznaru, acesta pierind în eveniment.
Moangă nu a tolerat o asemenea situaţie. Ispravnic şi sameş al judeţului Gorj, treti-logofătul Vasile Moangă se adresa la 5 aprilie 1821 lui Ioniţă Magheru, imputându-i cazul Crăznaru: “…nădăjduim că până acum îţi vor fi venit şi cătanile de la Craiova, după scrisoarea ce ţi-am trimis mai înainte”. Motivul? Vasile Moangă îşi exprima încrederea că Ioniţă Magheru îi va prinde pe ucigaşi dacă va dori să facă lucrul respectiv, aluzie la apropierea ce o avea cu aceştia: “…te cunoaştem, atât pentru aceştia, cât şi pentru alţii asemenea, să-i înfrânezi a se părăsi de asemenea răle urmări. Iar pă care vei dovedi într-accest fel de faptă, numaidecât să-l pui în mână şi să-l trimiţi aici în bună pază. Şi bine ar fi să te răpezi şi dumneata până aici(probabil Târgu-Jiu) ca să te povăţuim şi prin grai cum ai să urmezi de acum înainte, fiindcă ne-au venit multe şi strajnice porunci atât de la dumnealui sluger ocârmuitorul oştirilor, cât şi de la prea cinstitul Divan ce s-a întocmit la Bucureşti”. (Va urma)
