Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special » Mânăstirea Logrești, un arc peste timpuri

Mânăstirea Logrești, un arc peste timpuri

Submitted by on 22 August 2012articol citit de 1,591 ori | No Comment

O ctitorie de secol XVII, ajunsă de mai multe ori aproape de stadiul de ruină, este acum obiectiv istoric de mare însemnătate. Aflată pe malul Amaradiei, în comuna Logrești, Mânăstirea Logrești are o valoare de patrimoniu inestimabilă, păstrând pictura originală în stil bizantin, dar este mai puțin vizitată, fiind ascunsă la liziera unei păduri, la capătul unui drum pietruit ce parcurge mai multe terenuri agricole.

Dacă, de-a lungul timpului, a fost de mai multe ori în pragul ruinei, acum Mânăstirea Logrești evoluează constant

Dacă, de-a lungul timpului, a fost de mai multe ori în pragul ruinei, acum Mânăstirea Logrești evoluează constant

În sinodicul mânăstirii se arată că, în anul 1769, biserica era zidită, când unul dintre principalii ctitori, Iosif Ieromonahul, o închina ca metoh al Episcopiei de Râmnic. Preacuviosul Iosif Ieromonahul, devenit întâiul stareț al schitului, a fost mai întâi preot mirean – Ion Tăndălescu –  în satul vecin Frunza (fost Tăndălești). În tabloul votiv este pictat alături de soția sa, Hresova și de doi dintre cei cinci copii ai lor. A decedat în 1772. În 1785, Costache Padina, alt ctitor, a făcut un alt act de închinare a ctitoriei sale către Episcopia de Râmnic, întărindu-l pe cel făcut de Iosif Ieromonahul. Ambele acte se găsesc în „Condica Episcopiei Râmnicului” și au fost publicate în Istoricul Eparhiei Râmnicului din 1906.
Schitul a fost înzestrat de ctitori cu pământ și o moară de apă pe Amaradia, începându-se, inițial, viața călugărească. În 1808, s-a așezat deasupra intrării următoarea pisanie, în scriere chirilică veche: „Această sfântă și dumnezeiască biserică ce se numește Schitul Logrești, din temelie s-au început și s-au și isprăvit cu osteneală și cu toată cheltuiala acestor ctitori pomeni god (pomenește Doamne): Costache Pandia, biv vel sărdar, cocoana Ileana Obedeanca, soția dumnealui, cocoana Păuna cea (soția a doua) dumnealui, Constantin Otetelișanu, fiul dumnealor, cocoana Zmaranda, soția dumnealui, Nicolae, Gheorghe, Savastița, fii dumnealor. Popa Ion Tăndălescu călugăru, preoteasa Hrisova, soția lui, Pătru, Stanca, Maria, Ancuța, Dumitra, feciorii lor, acum într-acești ani 7316. Logofătul Alisandru Tăndălescu pitrop săptembre 15.”

Vreme de restriște

Viața călugărească a funcționat aici cu mari întreruperi. Pe la mijlocul secolului al XIX, biserica a mai fost reparată. Între 1830- 1840, servea ca biserică de mir cu hramul „Sfinții Voievozi”, în loc de „Sfinții Împărați Constantin și Elena” cum au pus ctitorii. Apoi, sfântul lăcaș a fost cu totul părăsit, după seculartizarea averilor mănăstirești.
Între 1911- 1914, biserica a fost restaurată de proprietarii moșiei Logrești, Tănăsache și Elena Dumitrescu Negrea. S-a făcut și un mic paraclis pe un dâmb, spre vest, în dreptul bisericii, care nu se știe când și de ce a fost demolat.
Războiul din 1916-1918 a împiedicat deschiderea schitului, iar biserica a început, din nou, să decadă. Acoperișul se deteriorase, așa că obiectele de cult și cărțile bisericești au fost mutate la biserica din sat. Mai mult, sa ajuns ca schitul să rămână fără uși și fereste, îndreptându-se cu pași repezi spre a deveni o ruină.

Revenirea la statutul de schit

În 1932, la îndemnul Înalt Preasfinția Sa Nifon Criveanu, primul mitropolit al Olteniei, care a vizitat biserica  schitului și a fost impresionat de stilul arhitectural, a început restaurarea în forma actuală, cu cheltuiala Magdalenei Mihail Săvoiu și a altor buni creștini. Pictorul Vasile Avramescu a lucrat patru ani la restaurarea picturii în forma ei veche, înlăturând adaosurile ulterioare. La Școala de Meserii din Vădeni s-a lucrat mobilierul: uși la intrare, uși împărătești, sfeșnice, strane, iconostas, jeț arhieresc, jețul de perete. De asemenea, s-a construit o casă cu etaj pentru monahii slujitori. La 17 noiembrie 1940, biserica a fost resfințită de Î.P.S. Nifon Criveanu, așezându-se ca hram nou  „Sfinții Ioachim și Ana”. Schitul a fost înzestrat de crtitora Magdalena Mihail Săvoiu cu 5.500 mp pădure și un hectar teren agricol, pe care s-au sădit pomi fructiferi și vie. Stareți au fost, în ordine, Iuvenalie Cralnic, Chiril Șaramet, Martinian Rădulescu, Damian Tivig și- ultimul- Gherasim Manda.

Ctitorii Mânăstirii, pictați în pronaos, în stil brâncovenesc

Ctitorii Mânăstirii, pictați în pronaos, în stil brâncovenesc


Retransformări

În 1960, Schitul Logrești a fost desființat, în urma unui decret dat de comuniști, devenind biserică a parohiei Logrești.
În anul 1976, biserica schitului de la Logrești a fost declarată monument istoric, fiind repusă în drepturi. Au început reparațiile, sub conducerea preotului paroh Ioan I Popescu, s-au acoperit cu șiță de brad: biserica, clopotnița și casa stăreției. A urmat, însă, cutremurul din 1977, afectând lăcașul de cult la boltă și la catapeteasmă. În anul 1981, obiectele vechi și valoroase au fost duse la Muzeul Mânăstirii Polovragi, marcând începutul unui potențial nou declin, doar că, în 1989 a căzut regimul comunist, care nu făcea casă bună cu biserica. Începând cu 1990, ÎPS Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei în acea vreme, a hotărât redeschiderea schitului, dând ascultare unor măicuțe de la Mânăstirea Polovragi, iar în 1992 a fost transformat în mânăstire de maici.

Arhitectura

Biserica Mânăstirii Logrești este zidită din cărămidă, în formă de cruce, în stil brâncovenesc, meșterii fiind anonimi. Interiorul bisericii este împărțit, de la răsărit spre apus, în altart, naos și pronaos. Pridvorul este deschis, susținut de șase coloane, bolta și zidul dinspre pronaos fiind zugrăvite în frescă. Catapeteasma este din zid, iar turla octogonală este așezată peste pronaos. Fațada exterioară este încojurată de un brâu gros și două subțiri, iar firidele plasate deasupra și dedesubt sunt nezugrăvite. Pe fațada principală sunt zugrăvite trei icoane, reprezentând cele trei hramuri ale bisericii, care s-au succedat în timp, după dorința ctitorilor.
Pictura interioară a bisericii este realizată în ulei, în stil brâncovenesc, de un pictor necunoscut.

Comments are closed.