Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Şcoala » De râsul ţării

De râsul ţării

Submitted by on 28 April 2009articol citit de 1,297 ori | No Comment

Cornel ŞomâcuE greu să te afli în această perioadă în pielea unui profesor care la sfârşitul anului trecut înjura pe Tăriceanu că nu îi dă mărirea fabuloasă a salariului cu 50 % iar acum e de acord cu Boc să-i reducă cu 8% şi pe cel care îl are în prezent, ciuntit deja de inflaţie şi de devalorizarea monedei. Printre bugetari, profesorii au ajuns deja motiv de băşcălie pentru că de la 1 mai le cresc salariile cu -58% şi că în curând o să aducă bani de acasă ca să mai fie activitate în şcoli.
Lăsând gluma la o parte şi faptul că niciodată nu s-au găsit bani pentru şcoli şi pentru dascăli pentru că, nu-i aşa, politicienii vremii au considerat că există şi alte variante mai mult aducătoare de voturi pentru banii publici, că dascălii oricum nu muncesc pentru banii pe care îi primesc şi alte gogomănii şablonarde, soarta celor de la catedră începe să devină dramatică. Cadrele didactice sunt la coada salarizării din sistemul bugetar iar salariul mediu este mai mult decât mincinos atât timp cât majoritatea lor sunt trecute de prima tinereţe cu vechime şi toate gradele didactice luate. Dar, pentru statul care nu vrea decât muşchi şi puţine piedici, un plutonier major cu studii medii valorează oricum mai mult decât un profesor de liceu cu gradul I. Magistraţii, militarii şi poliţiştii sunt favoriţii sistemului bugetar în timp ce medicii şi profesorii sunt plebea. Poate că de foarte multe ori îşi merită soarta, ca activitate, competenţă şi lipsă de apetenţă pentru mişcările sindicale, dar să dai de cel puţin cinci-şase ori mai mult pe lună unui judecător, şi ştim de ce este în stare această tagmă privilegiată în România, este mai mult decât jenant. Este jignitor pentru tot românul ca oameni cu probleme psihice şi comportamentale să hotărască soarta unor oameni, indiferent de acuzaţiile mai mult sau mai puţin întemeiate. Căci mai nou, judecătorii care şi-au votat la privilegii peste privilegii pot să te considere pericol public dacă îi critici şi te ţin după gratii. Despre competenţă, cinste, onoare, moralitate, poate pe vremea Împuşcatului să fi avut şi noi exemple. Acum, totul se cumpără, totul se hotărăşte în afara dreptăţii şi onoarei.
Cu riscul de a fi considerat un pericol public de acei judecători care s-au certat de foarte mult timp cu cinstea şi corectitudinea, nu pot să nu subliniez că sistemul are şi exemple pozitive dar poate că prea puţine. Cum la fel, şi şcolile sunt pline de incompetenţă, de impostură, de valori îndoielnice, de diplome obţinute în condiţii ciudate etc. Aceasta este România şi noi, care am mai rămas şi nu am plecat, suntem obligaţi să trăim în ea că ne place sau nu. Iar despre măriri de salarii ne gândim că poate într-un viitor vom fi şi noi asimilaţi sectoarelor prioritare.

Comments are closed.