Seceta din acest an și managementul de calitate au dus la rezultate economice remarcabile ale Complexului Energetic Oltenia, la cinci luni de la înființare, după cum a declarat directorul general al companiei, Laurențiu Ciurel, acesta preconizând un profit de 200 de milioane lei la finalul acestui an. Mai mult, pe lângă performanțele proprii, CEO a reușit să sprijine și OLTCHIM-ul, printr-un contract de întrajutorare cu energie. Astfel, Complexul a furnizat energie la Centrala de Termoficare Govora pentru repornirea OLTCHIM și va primi înapoi tot energie.
Asta în condițiile în care OLTCHIM are o datorie către CEO de 70 de milioane lei.
De altfel, „liderul” în ceea ce privește datoria către Complexul Energetic Oltenia este Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) Turnu Severin, aceasta fiind de 97 milioane lei, cele două entități cu datorii aflate pe primele două locuri în top, împreună cu alte CET-uri din țară, însumând datorii către CEO de 250 milioane lei. Ciurel a anunțat, însă, că RAAN va achita 40% din datorie, în contul CEO, la Bugetul Statului, Ministerul Economiei urmând să aplice un circuit de compensare.
Compensarea datoriilor este un balon de oxigen și pentru firmele care au facturi neîncasate la instituții ale statului, fiind, în același timp, datoare la Bugetul Statului. Guvernul a aprobat ca instituțiile să achite, cu prioritate, datoriile către respectivele firme, dacă acestea sunt de acord ca sumele să fie plătite în contul datoriilor lor, la Buget. Astfel, economia începe să se deblocheze, prin simpla semnare a unor hârtii.
Nu la fel de „curat” era sistemul de compensare cu energie care a fost în floare înainte de 1990, când au fost emise acele ordine de compensare cu energie, firmele care acceptau astfel de instrumente de plată fiind nevoite, apoi, să plătească comisioane „grase” pentru a găsi soluția să-și compenseze cu ele datoriile. Se vorbește, de altfel, că persoanele influente care au știut cum să se învârtă și umblau cu plasele pline de ordine de compensare, s-au umplut de bani în acea perioadă.
După cum se vede, soluții există, numai că trebuie să existe oameni de bună credință care să le găsească și alții, la fel de serioși, care să le aplice. Asta dacă cei care găsesc soluțiile doresc binele României și nu caută subterfugii de îmbogățire sub masca bunelor intenții.
Și, pentru că vorbeam, mai sus, de un profit frumos la Complexul Energetic Oltenia, mă duce gândul la vestiții băieți deștepți din energie. Au existat, cu ceva ani în urmă, voci care au spus că, dacă Termocentrala Turceni este pe profit, înseamnă că e în regulă. Asta în condițiile în care mare parte din potențialul său profit ajungea în buzunarul comercianților privați de energie. De aceea, spun și acum, ca și atunci, că importantă e valoarea profitului, nu existența lui, pentru că profit e și atunci când cuantumul veniturilor depășește cu un leu pe cel al cheltuielilor. Adică, un leu profit…
