Băsescu şi restul lumii

Loading

Cornel ŞomâcuE vară, un anotimp atipic din punct de vedere meteo, cu multe descărcări electrice ca şi în politică, unde am început să vorbim doar de Traian Băsescu şi ceilalţi. E ca în zicerea populară cu un prost care aruncă o piatră în apă şi zece deştepţi se străduiesc să o scoată cu mari eforturi. Actualul preşedinte face agenda publică iar reprezentanţii Opoziţiei şi presa, mai mult sau mai puţin aservită, încearcă să se raporteze la acesta abandonând practic o iniţiativă proprie. De ce ar alege oamenii un preşedinte care nu spune decât ce a făcut rău sau nu a făcut Traian Băsescu?
Doar în ultimele zile am avut o mostră între ce înseamnă să ai habar de politică şi dilentantismul ridicat la mare artă şi pe consilierea unor americani aduşi cu bani grei. Traian Băsescu s-a dus în mijlocul ungurilor şi le-a spus la obraz să renunţe la ideea autonomiei, spre satisfacţia electoratului naţionalist, iar Mircea Geoană a dovedit încă odată adevărul spuselor lui Ion Iliescu amestecându-se tam/nesam  în scandalul Spiru Haret. Mircea Geoană s-a trezit cu gura deschisă dând ordine ministrului Educaţiei, lucru oricum ilegal, în disperarea de a puncta electoral. A sfârşit prin a pierde pe toată linia pentru că absolvenţii universităţii cu scandalul nu vor uita că până acum nu au avut probleme iar ceilalţi, mult mai numeroşi, au aflat acum că absolvenţii de Spiru Haret nu sunt în regulă dar ocupă locuri bune sub soare pe baza diplomelor ilegale. Un fiasco care ar putea fi desăvârşit prin înlăturarea Ecaterinei Andronescu din funcţie cum au cerut-o, destul de clar, „savanţii de largă recunoaştere“ Oprişan, Dragnea, Vanghelie, ca să vorbim doar de baroni.
Mai sunt doar câteva luni până la alegerile prezidenţiale şi este mai clar ca niciodată că Traian Băsescu pleacă favorit pentru că nu are adversari serioşi. Dacă în cazul Crin Antonescu este clar că omul s-a resemnat cu refacerea vieţii private, Mircea Geoană vrea dar nu poate mai mult. E ca un cetăţean într-un costum de împrumut care se poartă cu stângăcie şi aşteaptă ca baronii să facă ordine cu el. Dacă pe vremea lui Adrian Năstase aceştia nu mişcau în front, acum agenda partidului o fac aceşti lideri îndoielnici dar ridicaţi de tranziţie pe culmi nebănuite.
Până la acest moment, preşedintele ţării nu are motive să se sperie de asemenea candidaţi de mucava. Cu o socoteală sumară, cu asemenea adversari, Traian Băsescu poate pierde alegerile doar pe mâna lui. Şi a avut înţelepciunea să stea deoparte de scandalurile care i-au încărcat nota de plată a lui Geoană. Oare PSD-ul nu se uuită la acelaşi film cu noi?