După ce a terminat liceul şi facultatea, un tânăr din Gorj încearcă să-şi continue viaţa, încercând să-şi câştige existenţa din ceea ce a învăţat în şcoală. Se numeşte Marius Geamănu, face grafică şi pictură şi a reuşit, până acum, să vândă câteva din lucrările sale, e drept la preţuri mici. Dar până la statutul de artist profesionist pe care şi-l doreşte mai are mult de tras, mai ales că nu provine dintr-o familie bogată, care să-i pună la dispoziţie materiale de cea mai bună calitate, săli pentru expoziţii personale, sau să-i găsească clienţi care să-i comande sau să-i cumpere lucrările. Cu toate astea, Marius nu renunţă să-şi urmeze visul.
Marius Geamănu are 22 de ani şi locuieşte, împreună cu părinţii şi fratele său mai mic, în comuna Dăneşti. Nu e prea sociabil, aşa că timpul liber, acum că a terminat facultatea, şi-l petrece lucrând, ajutându-şi părinţii la treburile casei, sau pe calculator. Nu merge în baruri, nu iese în oraş decât foarte rar, nici măcar o prietenă nu are. Singura sa dorinţă e să devină un artist recunoscut, iar pentru asta munceşte din greu. E mai tot timpul cu creionul sau pensula în mână, mergând de la grafica figurativă, până la cea elaborată- portret şi chiar la pictură în ulei. A învăţat din clasa a V-a la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Târgu Jiu, apoi a fost admis la Facultatea de Pedagogia Artelor- singura secţie de artă din cadrul Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, unde a studiat cu Paul Popescu, Vasile Fuiorea şi Marius Turcitu. Deşi a făcut şi modulul pedagogic, deci ar putea, foarte bine, să intre în învăţământ, Marius spune că nu e pentru el o astfel de meserie: „Îmi plac copiii, dar n-aş putea să lucrez cu ei. Nu asta-mi doresc. Eu nu sunt atât de comunicativ şi nu ştiu dacă aş reuşi să mă fac înţeles de toţi. Îmi place să fiu lăsat să lucrez şi atât. Nu ştiu dacă voi putea să-mi câştig existenţa cu banii din artă, dar asta îmi doresc. Iar scopul nu sunt banii. Ei îmi trebuie doar ca să am un trai decent şi să am cu ce-mi cumpăra materiale. Nu-mi trebuie mai mult. E drept că o dată cu creşterea valorii unui artist creşte şi preţul lucrărilor sale, dar nu vreau să mă gândesc aşa departe. Eu ştiu, deocamdată, că vreau să muncesc, să devin din ce în ce mai bun şi atât. Nu-mi doresc nimic altceva.”
„Vreau să devin profesionist”
Unul dintre ţelurile lui Marius Geamănu este să devină membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, dar până acolo mai are de tras. Nu a participat, până acum, la nici o expoziţie de grup, iar despre expoziţii personale nici nu poate fi vorba, cel puţin deocamdată: „Îmi trebuie multe lucrări, trebuie să închiriez o sală de expoziţie, iar noi nu avem atâţia bani să ne permitem aşa ceva. O să lucrez, pe măsura posibilităţilor, pentru că materialele sunt destul de scumpe, iar pe parcurs oi mai vedea…”, spune Marius. Din fericire, mai reuşeşte să vândă, pe ici pe acolo, câte o lucrare, dar preţurile sunt mici: „Cel mai mult am câştigat 100 de lei. Cineva a vrut să fac portretul copilului său. L-am făcut după o fotografie şi mi-a ieşit foarte bine. Au fost cei mai mulţi bani câştigaţi de mine pe o lucrare…”
Şcoala românească
Marius este unul dintre puţinii tineri din România care speră ca ceea ce a învăţat în şcoală să-i fie de folos pentru a-şi construi viitorul. Nu s-a gândit să plece din ţară, nu vrea să câştige bani ca mulţii români care învârt tot felul de afaceri dubioase, dar nici nu se dă bătut, chiar dacă n-au sărit pe el solicitanţii care şi-ar dori să aibă o lucrare a sa. Nici n-ar avea cum, pentru că un artist talentat are nevoie de ani, sau chiar zeci de ani pentru a-i fi recunoscută valoarea. Ori, el abia a ieşit pe poarta facultăţii şi a intrat pe poarta vieţii. Cât despre un viitor în învăţământ, pe lângă că nu ar fi pe placul său, pentru că e mult prea retras, nici nu i-ar o feri o stabilitate şi siguranţa unui salariu corect, pe măsura importanţei muncii pe care ar face-o. De altfel, Marius Geamănu a fentat puţin şcoala. A făcut Pedagogia Artelor, pentru că familia n-ar fi avut bani să-l ţină într-o facultate din alt judeţ, ca să studieze Pictură şi Grafică, de exemplu, dar spune că va folosi ce a învăţat şi ce învaţă singur, ca să suplinească pregătirea de care s-ar fi bucurat la specializarea sa preferată.
