20 noiembrie 2011 este Ziua Mondială pentru Comemorarea Victimelor Accidentelor în Trafic. Este ziua în care toți cei care avem pe cineva care ne-a murit în accident ar fi trebuit să mergem la mormântul lor, precum și la crucea ridicată în locul în care s-a produs accidentul. Să aprindem candele, să punem flori… Ar trebui să facă asta și cei care au luat viața acelor oameni, chiar dacă au făcut-o „din culpă”, adică, cum s-ar spune, fără voie, în urma unui accident de circulație. Dar n-o fac. Dacă astea s-ar fi întâmplat, drumurile Gorjului ar fi fost pline de candele aprinse și de flori duminică, pe 20 noiembrie.
Peste 1,3 milioane de persoane îşi pierd viaţa anual, la nivel global, în accidente de maşină. Din 2005, în memoria lor, Organizaţia Naţiunilor Unite celebrează în fiecare an, în cea de-a III-a duminică a lunii noiembrie, Ziua Mondială pentru Comemorarea Victimelor Accidentelor în Trafic. Pe 11 mai 2011, comunitatea internaţională a declarat perioada 2011-2020 „Decada acţiunii pentru siguranţă rutieră”, având ca obiectiv salvarea a peste 5 milioane de vieţi. Şi România s-a aliniat acestui demers, obiectivul naţional constând în diminuarea cu 50% a accidentelor grave de maşină până în 2020. Cu toate astea, conform statisticilor Direcţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în intervalul ianuarie-septembrie 2011, au avut loc 6715 accidente grave, care s-au soldat cu 1452 de morţi şi 6359 de răniţi grav. Viteza neadaptată la condiţiile de drum şi traversarea neregulamentară sunt cele 2 cauze majore ale producerii accidentelor. Astfel, România se plasează pe locul 5 în Europa la numărul accidentelor rutiere. Iar ce este de-a dreptul îngrijorător este faptul că din ce în ce mai mulți conducători auto care produc accidente se urcă băuți la volan. E clar că legea, cel puțin în România, e prea blândă. Ar trebui ca cel care produce un accident aflându-se în stare de ebrietate să nu mai aibă dreptul să conducă niciodată și, pe deasupra să facă și închisoare cu executare. Poate, numai așa, am reuși să eradicăm acest flagel, al bețivilor la volan. Și trebuie spus că, de cele mai multe ori, cei care se urcă beți la volan sunt oameni importanți, care merg pe principiul că ei nu vor fi pedepsiți, pentru că au pile. Să ne amintim: copii de bani gata, o judecătoare, polițiști, patroni și alți indivizi de teapa lor, care cred că legea nu e și pentru ei. De altfel, așa și e, pentru că nu numai că legea e destul de îngăduitoare, dar au grijă judecătorii și avocații să-i scoată din mâinile ei. Potrivit Codului Rutier, la art. 79 e prevăzut clar: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0, 80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.” Aici intervin, însă, tot felul de aranjamente, pentru că au existat cazuri când au fost înlocuite probele de sânge, sau a fost recoltat sânge de la altă persoană, în locul celei care conducea. Mai sunt și cazurile în care cel de la volan pune pe cel din dreapta, care nu a băut, să declare că el a fost la volan, sau în care făptașul dispare de la locul accidentului, iar când e găsit alcoolemia lui a scăzut sub limita pentru care se face pușcărie. Au existat inclusiv cazuri în care făptașii au declarat, chiar cu martori cu tot, că au băut după ce au produs accidentul și se dăduseră jos de la volan. De curând, însă, legislația a prevăzut că cel care produce un accident nu are voie să bea până când i se recoltează probele biologice, așa că, indiferent ce va declara el și martorii săi nu se mai ia în calcul. E puțin, însă, pentru ca fenomenul să fie oprit…