Evenimentele de acum două decenii și jumătate au fost comemorate de Federația Națională a Muncii printr-un comunicat de presă. Întâmplător sau nu, evenimentele din aceste zile par să amintească ce s-a întâmplat în ianuarie 1999. Comunicatul este semnat de Constantin Crețan, lider al minerilor și atunci și în prezent.
”La 22 ianuarie 2024 se împlinesc 25 de ani de la bătălia minerilor și muncitorimii române de la Costești, împotriva forțelor de ordine, comandate de guvernele antipopulare ale României din ultimii 35 de ani. Acțiunea de protest a minerilor, din ianuarie 1999, urmărea salvarea locurilor de muncă și a unor condiții de viață decente pentru mineri, împotriva reformei anti- muncitorești și anti-naționale lansate prin procesul de distrugere a sectorului minier și implicit a sectorului energetic național.
După cum a dovedit evoluția politicilor economice în România, acțiunea minerilor a reprezentat nu doar lupta pentru apărarea locurilor lor de muncă, ci și pentru apărarea economiei naționale, pentru apărarea dreptului lucrătorilor români de a avea o Patrie. La acțiunea de protest a minerilor s-au alăturat și alte categorii de muncitori, iar în confruntările de la Costești locuitorii satelor au participat alături de mineri la înlăturarea forțelor de represiune, care încercau să oprească protestul legitim al categoriilor muncitoare. Disciplina muncitorească și conștiința unei lupte juste, au făcut ca marșul minerilor să fie de neoprit. De asemenea în această confruntare unii dintre conducătorii forțelor de ordine, nu uitat ca aparțin acestui popor și nu au acceptat se utilizeze mijloace care ar fi putut produce victime omenești în rândul protestatarilor, preferând astfel să-și sacrifice pozițiile oficiale deținute, pentru a-și păstra condiția de umană.
Acordul semnat de protestatari cu guvernul s-a dovedit însă a fi o minciună, care doar a amânat ofensiva regimului împotriva existenței minerilor și a celorlalte categorii muncitorești. Acționând abuziv, cu o Justiție de clasă, aservită politic, unii dintre conducătorii protestatarilor, precum Miron Cozma, Constantin Crețan, Romeo Beja, Vasile Lupu, Dorin Loiș, și Ionel Ciontu, au fost condamnați la ani grei de temniță, pentru fapte care nu au fost comise și acuzații care nu reflectau realitatea. Această ultimă acțiune de protest, din ianuarie 1999 a fost de fapt ultima manifestare a mișcării sindicale în România. Toate celelalte acțiuni de protest anterioare, inițiate de mineri, fuseseră urmate de mișcări greviste și protestatare ale altor categorii sociale, încurajate de acțiunile minerilor în lupta de apărare a drepturilor salariaților. O dată cu înfrângerea minerilor, regimul oligarho-cleptocratic, după modelul Uniunii Europene, ce stăpânește de atâtea decenii România, a putut zdrobi orice rezistență a lucrătorilor, desființând în realitate mișcarea sindicală și distrugând economia națională, un pas important în subordonarea României unor puteri străine. Experiența istorică a arătat că mișcarea muncitorească este singura forță ce poate apăra consecvent, fără compromisuri, interesele populare și naționale. Costești – ianuarie 1999 – rămâne astfel un punct de referință în ghidarea mișcărilor sindicale și populare”
