Un mărţişor pentru bărbaţi…

Loading

Codrin Scutaru- 1985, pe când era şoim al patriei
Codrin Scutaru- 1985, pe când era şoim al patriei

1 Martie 2000. În sala de seminar, aşteptam să vină profesoara. Eram singurul dintre studenţi care nu avea mărţişor sau clasica floare de duzină pregătite. Colegii din Bucureşti îşi dădeau coate şi nu ştiau cum colegul lor mai neaoş, dar parcă uşor de treabă, nu era pe fază. Colegele, ce să mai zic, se aranjaseră ceva mai abitir şi arătau în versiunea upgradată light sau chiar medie, unele apropiindu-se de ţinute de gală. Aşteptau flori şi mărţişoare. De 1 Martie. Că aici suntem la Bucureşti, frate, nu la tine la….
Mi se părea cel puţin amuzant. Păi, măi oameni buni, de 1 nu primeşte oare altcineva? încerc eu o glumă negustată de nimeni din proximitatea dâmboviţeană (…)
Undeva, într-un colţ de grădiniţă un şoim al patriei, era decorat prin 1985 de toate colegele lui. Ambele părţi ale cămăşii portocalii erau pline de decoraţii de primăvară iar copchilul se vedea deja vreun mareşal al noului anotimp. Senzaţia aia de recunoaştere bruscă şi sinceră, a masculinităţii sale la stadiu de proiect, avea să îl însoţească toată viaţa. (…)
Studentul obidit, „ţăranul” care nu ştia să fie galant şi amabil prin cadorisiri obligatorii de mărţişor era din Suceava. Acolo la el în Bucovina, şi prin părţile de unde venea vodă Dragoş descălecătorul, prin Maramureş, la ei bărbaţii primesc mărţişoare de 1 Martie.
Iar dacă o sa aibă vreun băiet ca şi copchil, o să primească sigur şi el mărţişor de la bunică-sa din Suceava. Dacă va avea fată, se va dezamagi probabil în vreo primăvară în care taică-său, cu găndul la decoraţiile de mareşal ale copilăriei, o să uite să vină acasă cu flori şi mărţişoare pentru ea şi pentru mamă-sa.