Am stat în cumpănă înainte să scriu acest editorial, pentru că subiectul este, pe cât de delicat, pe atât de contradictoriu. Acuzaţii de viol, întreţinere de relaţii sexuale cu minor, prostituţie, ameninţare, abandon şcolar, lovire, avort la 13 ani… declaraţii schimbate… şi, deznodământul, o fată de 14 ani ajunsă la casa de copii (informaţie de ultimă oră, neconfirmată, încă), deşi are casă proprie şi ambii părinţi. Vă întrebaţi, probabil, cum pot avea loc toate astea, într-o singură poveste. Şi, totuşi…
Scriam cu puţin timp în urmă că Ionela a fugit de acasă. O ştiţi pe Ionela! Ionela Ungureanu, fata din Luncilor care a devenit celebră pentru că, în calitate de proprietar al casei pe care tatăl a trecut-o pe numele ei, a ajuns să se judece cu un vecin pentru o palmă de pământ din curtea casei. Fata care, aşa cum o prezentau chiar televiziunile naţionale, în prima zi de şcoală, când colegii mergeau cu flori la dirigintă, ea mergea la proces. Fata care a ajuns să cunoască termenii juridici ca un om mare, trecut prin procese, fata lui Ion Ungureanu, care Ion Ungureanu s-a urcat pe stâlp pentru că nu i s-a dat dreptate în procesul cu casa.
Ei, fata asta a ajuns, de curând, la casa de copii. Pare incredibil, dar părinţii au anunţat autorităţile că ea a abandonat şcoala, s-a înhăitat cu nişte băieţi din cartier şi că n-o mai pot stăpâni, motiv pentru care o dau la stat.
Am vorbit şi eu cu Ionela, care, la început, a spus că s-a măritat şi vrea să fie lăsată în pace. Când s-a văzut, însă, pe prima pagină a VERTICALULUI şi a văzut ce acuzaţii îi aduc proprii părinţi, fata m-a contactat şi mi-a spus că s-a hotărât să-mi spună adevărul. Iar acest adevăr al ei e de-a dreptul cutremurător. După ce am citit memoriul ei, am avut sentimentul că am în faţă rândurile scrise de un copil hăituit, pierdut pentru societate. Toate acuzaţiile fetii se îndreaptă împotriva propriilor părinţi. Ea spune că, din momentul când tatăl a ajuns în puşcărie din motive pe care nu le voi comenta aici, mama sa, Ana Bălănescu, femeie crescută în casa de copii şi-a adus acasă un amant. Ba mai mult, fata susţine că mama ei i-a spus că nu poate să-i ceară amantului s-o întreţină şi pe ea, motiv pentru care o sfătuieşte să-şi găsească şi ea un amant care s–o întreţină şi că trebuie să meargă pe interes ca ea, ca să ajungă să aibă ce-i trebuie. Mai mult, fata spune că tatăl ei îi trimitea scrisori din închisoare, în care o anunţa că nu o mai consideră copilul lui şi că copiii lui sunt cei din prima căsătorie, pe care vrea să-i aducă acasă, iar pe ea s-o dezmoştenească. În afară de asta, fata spune că, după ce a umblat cu mai mulţi băieţi, la sfatul mamei, ar fi găsit unul care nu vrea nimic de la ea, pentru că e ţigan şi e promis altei fete, dar care o ajută cu bani, ba chiar a luat-o să stea cu bunicii lui.
Acum, totul se desfăşoară între poliţie, instanţă şi Protecţia Copilului. Părinţii spun că nimic din ceea ce spune fata nu e adevărat, că presupusul amant e un prieten al tatălui, care a venit să le apere de ţiganii din cartier când tatăl era în puşcărie, iar ei au venit să o ameninţe pe fată că dacă nu face avort, pentru că ar fi rămas gravidă cu unul dintre ei, le omoară şi pe mamă şi pe fată. Asta în timp ce părinţii îi acuză pe consăteni că au violat-o pe fată, chiar dacă nu mai există probe, pentru că asta s-ar fi întâmplat anul trecut.
Ce-aţi face, stimaţi cititor, să fiţi în locul meu? Cum aţi trata acest subiect? Ce concluzie aţi trage? Măcar cu faptul că avem de-a face cu un copil „rătăcit” sunteţi de acord?