După o lungă aşteptare, companiile energetice româneşti s-au înfiinţat şi în câteva luni vor deveni şi operative. Guvernanţii au dat în sfârşit măsura că le pasă de ce se întâmplă în energetica românească pentru că acum nu vom mai vinde pe te miri ce capacităţi energetice făcute cu multă trudă şi mari investiţii. Desigur, o anumită parte a presei nu apreciază decizia guvernamentală pe motiv că se blochează privatizarea în sistem, ori tocmai acest lucru este primul semn că România a abandonat politica păguboasă de a vinde toate capacităţile industriale rentabile. Astfel, la Rovinari şi Turceni sau Hidroelectrica nu vom asista la situaţii de genul celor întâmplate la PETROM, ROMTELECOM, ALRO, BCR etc. unde venituri consistente se scurg în afara ţării deşi puteau aduce bani la bugetul şi aşa foarte sărac al ţării.
Băieţii deştepţi din Energie îşi frecau deja mâinile pentru o afacere din cele mai bănoase când la Bucureşti s-a ajuns la concluzia că cel mai bun lucru e păstrarea găinii cu ouăle de aur, pentru că în cazul ultimelor e o problemă. Capacităţile Hidroelectrica, care sunt privite ca salvatoare pentru cele două companii Electra şi Hidroenergetica, au contracte pe vânzare de energie ieftină până prin 2014. Ba, chiar în 2010, s-au făcut contracte pe sume mici pe MWh deşi se ştia că va apare o structură energetică mai mare. Indiferent de aceste probleme, strângerea resurselor energetice în două companii mari ne va permite, dacă ne vom gospodări bine, să salvăm în primul rând mineritul pe cărbune şi termocentralele. Pentru că vin vremuri grele în acest domeniu…
Majoritatea capacităţilor energetice gorjene se vor regăsi în societatea ELECTRA, subiect folosit şi în campania electorală. Până şi ultimul miner şi ultimul energetician din Gorj au înţeles că fără unire nu se poate supravieţui şi, lucru care îl subliniam cu altă ocazie, trebuie bani, foarte mulţi bani, pentru retehnologizare şi protecţia mediului. Fără aceste investiţii nu vom mai rămâne prea mult pe piaţă şi credem că urgenţa numărul unu rămân investiţiile de la Rovinari şi Turceni. Indiferent cât de bun va fi cărbunele din Gorj şi cât de ieftin îl vom scoate din pământ, dacă nu are cine să îl cumpere nu am făcut nimic. Şi e bine că tragem toţi la o căruţă!
Pornim cu un handicap greu, SNLO a recunoscut 50 de milioane de lei pierderi în 2009. Aceeaşi entitate înregistrează creanţe mari dar şi datorii la stat. Complexele Energetice au contactat credite mari şi vor trebui să o mai facă pentru retehnologizare. Cererea de energie electrică a ajuns la minime istorice dar trebuie să plecăm de undeva. Coşul energetic ne va permite să o scoatem la capăt cu condiţia stabilităţii şi a funcţionării pe principii economice sănătoase. Pentru minerit şi termoenergetică este ultimul tren care nu trebuie ratat!
