Tudor Vladimirescu, între legendă și actualitate

Se împlinesc în aceste zile 206 ani din momentul când Tudor Vladimirescu rupea legăturile Munteniei cu feudalismul și ne băga forțat în Epoca Modernă. Fără sacrificiul său, fără reușita sa parțială prin înlăturarea regimului fanariot, probabil că românii ar fi progresat mai greu sau tot secolul XIX al istoriei naționale s-ar fi scris altfel. Revoluția Vladimirescului a zguduit din temelii societatea feudală românească și a sădit semințele generației pașoptiste. Șocant rămâne faptul că multe dintre mesajele de acum două veacuri sunt prezente și astăzi în societatea românească și nu fără temei.

Cartea de istorie românească are nenumărate pagini și nu de puține ori acestea au fost rescrise în funcție de epoca în care a trăit istoricul sau pentru ce a servit evenimentul istoric respectiv. Din acest punct de vedere, Revoluția din zorii epocii moderne a slujit regimului comunist să se definească și a dispărut treptat din preocupările istoricilor și publicului în ultimele decenii. Și totuși, Tudor Vladimirescu ar trebui studiat cu mult mai multă atenție, revolta sa împotriva străinilor, politicienilor și liderilor bisericești nu s-a mai repetat de atunci ca și susținerea extrem de largă printre țărani, panduri, meștșugari, târgoveți și chiar boierii mai apropiați de mase. Dacă este să privim peste veacuri, nemulțumirile românilor-traiul prost și țara vândută-se regăsesc și astăzi în forme mai evoluate din punct de vedere semantic. Și așa cum spuneau liderii generației pașoptiste, fără revolta(revoluția) lui Tudor Vladimirescu nu am fi avut revoluția de la 1848, cheia de boltă a făuririi statului național român.

Un exemplu cutremurător

Tudor Vladimirescu se adresa în 23 ianuarie 1821 gorjenilor la Padeș: ”Fraților locuitori ai Ţării Românesti , veri de ce neam veți fi, nici o pravilă nu oprește pe om de a întâmpina răul cu rău. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericesti cât si cele politicești, pâna când să-i suferim a ne suge sângele din noi, până când sa le fim robi? (…) Veniti dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine.” Programul lui Tudor Vladimirescu, cu scoaterea arhaismelor și puțină stilizare, poate ar putea folosi și astăzi unui partid politic extremist pentru a ține loc de alt program. Pentru începutul secolului al XIX-lea a fost ceva zguduitor care a antrenat mari mase de oameni și a schimbat un regim politic.
Știm astăzi că programul Revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, inițiat la Padeș, a căpătat un contur mai clar în februarie 1821 prin ”Cererile norodului românesc” și o lună mai târziu prin documentele adresate Divanului țării. De actualitate peste veacuri, Tudor Vladmirescu cerea la vremea aceea ca dregătoriile țarii, atât în aparatul de stat cât si în cel bisericesc, să nu se mai vândă, ci să se obțină pe merit, sa fie reglementate dările la patru pe an și să fie plătite la trei luni; să se desființeze taxele pentru a fi înlesnit comerțul ș.a. Răsfoiți presa contemporană și veți avea senzația, deloc greșită, că nu am evoluat chiar atât de mult cum ne-am place să credem în ultimele două veacuri. Cu alt cuvinte, ”tarele” societății românești par să fie veșnice!

Personajul de legendă

Ca orice personalitate istorică trăită în evenimente excepționale, Tudor Vladimirescu a intrat în legendă. Încă de la început pentru unii, Tudor Vladimirescu a fost „tâlhar”, „trădător”, „făcător de rele”, „vrăjmaș al patriei”. Pentru alții, a se citi populația majoritară, a fost un erou și un patriot. Tocmai de aceea se va adresa boierilor cu o expresie genială care a făcut epocă: „pre semne, dumneata pre norod, cu al cărui sânge s-a hrănit și s-a poleit tot neamul boieresc și numai pre jefuitori îi numești patrie (…) Dar, cum nu socotiți dumneavoastră că patria să cheamă nordul, iar nu tagma jefuitorilor”.
Iată cum se autodefinea Tudor Vladimirescu într-o scrisoare:” eu sunt un adevărat fiu al Patriei, care din tinerețea mea, i-am făcut multe și folositoare slujbe; însă că n-am dobândit alt folos fără decât iubire și jertfire de la norod, iar din partea boierilor nu mi-a fost cu putință a dobândi cât de mic folos”(…) numai din preteșugul lor pentru străini sunt nărăviți a prapadi țara(…)(boierii-NR).
Sunt multe episoade care l-au transformat pe Tudor Vladimirescu într-o figură legendară. Astfel, în momentul arestării, simțind că i se apropie sfârșitul eroul din Vladimirii Gorjului avea să spună: „sufletul meu presimte ceva rău, care mi se va întâmpla, sângele meu să fie asupra voastră și asupra copiilor voștri”. Mai reținem că lui Iordache Olimpiotul și eteriștilor care-l arestaseră, Tudor le-a spus: „vreți să mă omorâți? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat în cămașa morții. Turcii sunt în țară, dar nu sunteți în stare și nu veți fi niciodată a va bate cu dânșii cu isprava (.) voi oamenii fără căpătâi și străini cu totul de această țară.”