Câteva sute de gorjeni s-au strâns duminică, 4 iunie 2017, pentru a-l sărbători pe Tudor Vladimirescu, eroul ce a îmbrăcat ”cămașa morții” din dorința de a le fi mai bine consătenilor lui. Autoritățile locale și cele județene au onorat prin prezență și coroane de flori evenimentul.
Potrivit programului anunțat, la Padeș s-a desfășurat manifestarea evocatoare „Imn pentru Domnul Tudor”. Astfel, s-a început cu un Semnal de trompeți și marșul de întâmpinare pentru oficialitățile județului. Au rostit alocuțiuni evocatoare: Antonie Serafim, primarul comunei Padeș; Ciprian – Adrian Florescu – prefectul Județul Gorj; Gheorghe Nichifor – istoric, vicepreședinte Consiliul Județean Gorj; Alexandru Păsărin – președintele Ligii Culturale „Fiii Gorjului”. Au urmat Ceremonialul Depunerii de coronae și un Moment literar – muzical evocator susținut de Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului” și invitații săi. Evenimentul a fost organizat și susținut de: Consiliul Județean Gorj; Instituția Prefectului Județului Gorj; Consiliul Local și Primăria Comunei Padeș; Centru Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj; Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj; Ansamblul artistic profesionist „Doina Gorjului”; Școala Populară de Artă; Liga Culturală „Fiii Gorjului” București; Garnizoana Târgu Jiu; Inspectoratul Județean de Poliție Gorj; Inspectoratul de Jandarmi Județean „Tudor Vladimirescu”; Parohia Padeș.
Spre neuitare
După cum a reținut istoria, pe 23 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu a declanşat Revoluţia de la 1821, lansând o Proclamaţie locuitorilor Ţării Româneşti (Proclamaţia de la Padeş) prin care îi chema la luptă. În fruntea pandurilor a străbătut Baia de Aramă, Broşteni şi Strehaia, unde i s-au alăturat cetele conduse de Dimitrie Macedonschi şi Simion Mehedinţeanu. Așa cum au făcut-o și cei prezenți în aceste zile la Padeș, invocăm și noi un fragment din Proclamaţie:
„Fraţilor locuitori ai ţării Româneşti, veri de ce neam veţi fi! Nici o pravilă nu opreşte pe om a întâmpina răul cu rău! şarpele când îţi iasă înainte, dai cu ciomagul să-l loveşti, ca să-ţi aperi viaţa, care mai de multe ori ni se primejduieşte din muşcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti, cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniţi dar, fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!
Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voeşte ca noi, ca nişte credincioşi ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!
[…]Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noştri şi cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiţi.
Nu vă leneviţi, ci siliţi dă veniţi în grabă cu toţii; care veţi avea arme, cu arme, iar care nu veţi avea arme, cu furci de fier şi lănci; să vă faceţi de grabă şi să veniţi unde veţi auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele şi folosul a toată ţara.
şi ce vă vor povăţui mai marii Adunării aceia să urmaţi şi unde vă vor chema ei acolo să mergeţi. Că ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat.
şi iar să ştiţi că nimenea dintre noi nu este slobod […], ca să să atingă măcar de un grăunţi, de binele sau de casa vreunui neguţător, oroşan sau ţăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele şi averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă – precum sunt făgăduiţi – numai al acelora să să ia pentru folosul de obşte!”.
