Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Tradiții, documente și fapte din trecut (IV)

Tradiții, documente și fapte din trecut (IV)

Submitted by on 24 October 2014articol citit de 1,692 ori | No Comment

În ultimii ani autoritățile gorjene fac  eforturi considerabile pentru promovarea acestor meleaguri din punct de vedere turistic și cultural. Deși este prezentă la fiecare pas, istoria acestor meleaguri  joacă doar  un loc secundar în aceste manifestări, o mare pierdere din toate punctele de vedere. De la Alexandru Ștefulescu cu un secol în urmă, gorjenii nu au mai primit în dar un tratat despre trecutul acestor meleaguri  deși  au existat încercări notabile în acest sens.

În perioada interbelică, Gorjul era unul din județele mari ale Regatului României

În perioada interbelică, Gorjul era unul din județele mari ale Regatului României

Pentru anul 1727 găsim atestate în Gorj un număr de 178 de așezări. Astfel, potrivit Conscripției județului din anul respectiv aflăm că plasa condusă de ispravnicul Milco Șainoiul avea 34 de așezări, cea a ispravnicului Matei Bălăcescu un număr de 58 de așezări, plasa ispravnicului Vlăduț Tetoianul un număr de 34 de așezări iar plasa condusă de ispravnicul Mihai Săulescu un număr de 51 de așezări. Numărul crescuse față de 1722 când generalul austriac Virmond nu găsise în Gorj decât 164 de localități dintre care 11 erau proprietăți mânăstirești. Din câte se pare, ambele statistici erau depășite de realitate, numărul de așezări în prima jumătate a secolului al XVIII-lea fiind undeva între 240 și 250. Melentina Bâzgan, autoarea unor studii foarte documentate în domeniu, aprecia că în Gorj existau la jumătatea secolului al XVIII-lea aproximativ 366 de localități, Gorjul ocupând locul II după Mehedinți.

Revenind la statisticile austriece, în Gorj existau în 1729 un număr de 7902 familii de contribuabili iar în 1735 un număr de 6794 familii. În realitate, populația nefiscalizată era mult mai mare.

Stema și hotarele

Intrarea în istorie a județului în accepțiunea modernă o putem plasa în 1719 când avem atestată pentru prima dată și stema cu cerbul. Călătorii străini caracterizau Gorjul ca o zonă cu ”puține cereale obișnuite, dimpotrivă are belșug de porumb, cel mai bun vin și pește de soi”.
Despre hotarele Gorjului la vremea respectivă, reținem următoarele: spre Sud-Vest, hotarele cu Mehedințiul, găsim localitățile Călugăreni, Padeș, Slivilești, Borăscul și Turceni; spre Est, spre județul Vâlcea, satele care aparțineau județului erau Baia, Poeni, Zorilești, Roșia, Seciurile, Lungrești ș.a.
Poate cea mai interesantă situație o găsim în partea nord-vestică unde localitatea Cloșani aparținea Gorjului în anul 1700 și Mehedințiului în 1722. În partea estică, izvoarele documentare indică apartenența localității Polovraci la județul Gorj între anii 1620 și 1700 și Vâlcea în 1722.
Dacă ar fi să privim o hartă din vremea respectivă, pe care o oferim și cititorilor noștri, observăm că teritoriul județului nostrum corespundea în partea montană cu cel din zilele noastre, deosebirea era că limita vestică era mai în interior deoarece județul vecin Mehedinți avea în administrație o parte dintre localitățile amplasate în bazinul hidrografic al râului Motru. Spre Dolj, pe vremea aceea nu aveam decât o porțiune mică în partea stângă a râului Jiu.
În rest, hotarele județului pe granița spre Mehedinți porneau de la munții Godeanu, pe cursul râului Motru Sec și urmau cursul râului Motru pe o porțiune de câțiva kilometri. Hotarul cobora spre Răsărit la întâlnirea dintre râurile Motru și Jilț și urma apoi cursul celui din urmă până la Jiu. De aici începea hotarul cu județul Dolj unde se afla Tulburea pe vremea respectivă și străbătea dealurile Oltețului până la Amărăzuia, un afluent al râului Amaradia. Hotarul cu Vâlcea, de la sud la nord, urma culmea dealurilor și munților ce formau cumpăna apelor dintre râurile Amaradia și Olteț, Valea Oltețului și apoi crestele din dreapta acestuia până la culmile munților Parâng.

Gorjul în secolul al XIX-lea
Dintr-o hartă rusă a anului 1835 aflăm existența în Oltenia a acelorași 5 județe cunoscute, Gorjul având 282 așezări, dintre care 257 sate și cătune.
Din secolul al XIX-lea datează și primele organizări administrative ale Munteniei. În 1859, la unirea Principatelor, Muntenia avea 17 județe, 95 plăși și plaiuri, 38 de orașe și târguri, 3157 sate. În 1865, potrivit „Indicelor comunelor României”, noua organizare presupunea 33 de județe, 164 plăși, 3080 comune dintre care 62 urbane. Gorjul avea 6 plăși (Amaradia, Gilortu, Jiu, Novaci (plai), Ocolu, Vulcanu (plai), 155 comune din care una urbană (Târgu-Jiu) și 303 sate și cătune.
După reorganizarea din 1873, Gorjul avea 6 plăși, o comună urbană și 154 comune rurale repartizate astfel: Plasa Amaradia: 25 comune și 48 de sate, subprefectura la Petreștii de Sus; Plasa Gilortu: 32 comune cu 51 sate, subprefectura la Hurezani; Plasa Jiu: 30 comune cu 52 sate, subprefectura la Urdari de Jos; Plaiul Novaci: 21 comune cu 42 de sate, subprefectura la Novaci; Plasa Ocolu: 24 comune cu 61 sate, subprefectura la Tg-Jiu(comună urbană) și Plasa Vulcanu, cu 22 comune și 49 de sate, subprefectura la Brădiceni.

Comments are closed.