Tismana, sub zodia iubirii de frumos …

Loading

În fiecare zi, dimineţile dezmiardă valea râului învăluit de legende. De pe tăpşanul mănăstirii, răsăritul se vede peste coline, tot limpede, tot curat, tot plin de lumină şi scăldat de roua lunii mai. Dinspre vârfuri de brazi, năframa luminii aşterne peste împrejurimi ofranda soarelui prietenos. Jos, la pintenul muntelui, se zăresc fulgurări din valurile răzleţite ale Tismanei, zburdalnică şi fantomatică în această primăvară împovărată de ploi şi răspândiri de rod. În templul credinţei, sub tăcerea zidurilor albe şi a turlelor celeste, raiul florilor multicolore dăruieşte ochilor imagini încântătoare, care coboară în neuitare şi în tăinuiri de suflet.

Cascada Stârmina,  pragul stâncos peste care se prăvăleşte în mii de sclipiri apa Gurniei.
Cascada Stârmina, pragul stâncos peste care se prăvăleşte în mii de sclipiri apa Gurniei.

Fâşii policrome înnobilează vatra seculară a mănăstirii. Să fi admirat în zori d primăvară lalele albe, lalele roşii, lalele galbene, lalele negre, lalele inimaginabil de frumoase, lângă inedita colecţie de cactuşi, într-o fericită simbioză a facerii de bine, într-un univers al liniştii şi rugăciunii!

Păşim tăcuţi prin tihna acestor locuri, cu grijă să nu răscolim istoria. Lumina din candelă şi farmecul florilor veghează mormântul ctitorului Nicodim. Sus, în cremenea muntelui înviorat de frenezia imperiului verde, se mai găsesc frânturi din povestea hălăduirii călugărului prin acest ţinut. Nu ştim însă, dacă prin gingăşia lor, florile de liliac agăţat de stânci pot vorbi despre acele vremuri. Ascultăm iarăşi şipotul de izvor al Gurniei, firişorul de apă ivit de sub talpa peşterii legendare. Admirăm ferestrele şi pridvoarele încărcate de flori şi culori, într-o inedită armonie a bunului simţ şi a iubirii de frumos. Coborâm apoi pe sub ramuri de fag şi arţar, pe sub cupola pădurii aflate într-o fericită şi crudă expansiune a verdelui primăvăratic. Adăstăm pe vale, dincoace de apa Tismanei, viforoasă şi zvârlită în bulboane cărunte, respirăm aerul răcoros al văii şi, printre coloane de brazi, zărim Cascada Stârmina – pragul stâncos peste care se prăvăleşte în mii de sclipiri apa Gurniei. Undeva, la margine de drum, sub streaşina pădurii, regăsim Chioşcul lui Coşbuc. Nu se aude deloc foşnetul peniţei pe faţa hârtiei. Poetul a plecat demult, poezia este aici. O regăsim şi o recitim!
La doi paşi, în tabăra „Sfântul Nicodim” din Gura Plaiului, ne-am întâlnit cândva cu vocile tinere ale elevilor creatori de literatură din şcoala gorjeană, copii talentaţi care, prin scrierile lor, înzestrează versul cu gânduri şi imagini noi. Odată cu ei veniseră să cânte aici fetele din Grupul folcloric “Tisa”, pregătite cu pasiune de profesoara Maria Corlan Mischie. Tot aici, ca într-o adevărată agora a talentului meşteşugit în cuvinte, elevii îşi aduseseră în concurs cele mai bune reviste şcolare. Fuseseră două zile de sărbătoare rară pentru elevii iubitori de literatură. Ei aleseseră Tismana şi luna mai pentru a-şi prezenta poezia, proza, reportajul, romanul, piesa de teatru sau simplul jurnal literar. Aici, într-un piesaj mirific şi generos şi-au primenit ei gândurile. Ce clipe de vis au trăit! Toate-s amintiri acum!
Aici, iarba a crescut voievodal, împlinind poienile şi lăsând sevele să zburde prin tulpini fragede spre creştet de flori şi miresme. Tismănenii sunt mândri că, în ultimul secol al mileniului doi, George Coşbuc a ales aceste plaiuri pentru a scrie o parte din opera sa. Aici, versul poetului răsună altfel, înălţându-se încet-încet în freamătul izvoarelor şi-n umbrirea codrului. Aici, zăvoiul cu arini se deschide prietenos apelor, luminii şi cosmosului verde. Aici, stânjeneii albaştri îşi apleacă uşor urechile spre firul de rouă iar tufele de lămâiţă împodobesc gardurile grădinilor cu inflorescenţe albe şi parfumuri îmbietoare. Aici, slacâmul înfloreşte şi se scutură în horirea albinelor culegătoare, stăruind să reumple fagurii cu cea mai gustoasă miere a anului. Aici, vântul scăpat de pe culmi se rostogoleşte calm în valuri de ierburi, alergând peste poiană, până urcă iarăşi în templul cu fagi. Aici, în luna lui mai, Tismana şi-a pus flori la ureche şi a orânduit în pridvor toată frumuseţea lor!