Vasile Lascăr s-a născut pe meleagurile Gorjului, la Şomăneşti, în data de 3 noiembrie 1852, fiind cel mai mic dintre cei patru fii ai lui Manolache şi Raluca Lascăr. Tatăl său a fost pe rând pitar, serdar, iar după ce s-a stabilit, în 1842, la Târgu Jiu s-a căsătorit cu Raluca Urdăreanu, urmaşă a unei vechi familii boiereşti gorjene. După ce a absolvit cursurile primare şi gimnaziale, tânărul Vasile Lascăr a urmat liceul din Craiova, iar în 1872 a plecat în Franţa, unde s-a înscris la Facultatea de Drept din Paris. Izbucnirea Războiului de Independenţă îl determină să se întoarcă în ţară şi se înrolează voluntar în miliţia oraşului Târgu Jiu, deşi fusese scutit de recrutare.
În 1879, la doar 27 de ani, Vasile Lascăr este numit, prin decret regal, primar al oraşului Târgu-Jiu. Situaţia pe care o găseşte tânărul edil nu este deloc încurajatoare: ,,Edilitate nu exista. Cancelaria un mit, iluminatul şi curăţenia stradelor în grija Celui de Sus. Cea dintâi grije a lui Lascăr fu dar, să pue capăt acestei stări nenorocite. Măcelarii şi brutarii se crucesc când primarul le trimite înapoi ploconul zilnic. Curând se conving că trebuie să se supună la anumite reguli. În piaţă nu se mai vede carne stricată, nici în brutării carne cu lipsă la cântar. Funcţionarii primăriei încep să vie regulat la serviciu, uliţele se mătură, iar din curţile bisericilor, ca prin farmec dispar bălăriile”.
Primăria Târgu-Jiu în 1879
Personalul Primăriei era alcătuit din Primar, Ajutor de primar, Secretar, Ajutor de secretar (însărcinat şi cu starea civilă), Copist, Controlor, Directorul biroului de servitori, Perceptor, Ajutor de percepţie , Agent de urmărire şi Vătăşel. În septembrie 1879, V. Lascăr înfiinţează Serviciul Statistic Comunal, pentru a culege şi centraliza date referitoare la Târgu Jiu. Pe lângă acesta mai funcţionau şi Serviciul Pompierilor (1 comandant, 1 caporal şi 14 pompieri care dispuneau de 1 car, 3 pompe, 9 cai şi 6 sacale mici), şi Poliţia oraşului (Poliţaiul oraşului, 2 comisari şi 15 sergenţi de noapte). Iluminatul public era concesionat lui Niculescu Ion, care se îngrijea de cele 110 lămpi cu gaz existente în oraş.
În oraş funcţionau 2 şcoli de stat şi 1 particulară. Şcoala Primară de Băieţi avea 229 de elevi repartizaţi astfel: 60 în clasa I, 66 în clasa a II-a, 53 în clasa a III-a şi 50 în clasa a IV-a. Şcoala Primară de Fete avea 26 de eleve în clasa I, 12 în clasa a II-a, 10 în clasa a III-a şi 9 în clasa a IV-a. La 9 iulie 1879, într-un raport ,,despre starea morală şi materială a Şcolii Primare de Băieţi”, pe care îl înaintează primarului, Constantin Stanciovici şi George Vally, profesor la Şcoala Normală locală, aflăm că principalul inconvenient în desfăşurarea procesului de învăţământ îl constituie ,,…dividerea şcolii în două localuri…E de dorit să se caute o casă mai spaţioasă, prevăzută de mai bune condiţiuni higienice, care să poată corespunde pe deplin cerinţelor unei şcoli publice”. În raportul aceleiaşi comisii din 30 iunie 1882, aflăm că ,,…Şcolarii preparaţi în modul cel mai raţional, erau în stare să răspundă cu multă facilitate asupra cestiunilor celor mai dificile de gramatică, să discerne diferitele epoce şi să povestească faptele cele mai sailante din istoria ţării noastre, să deslege cu multă uşurinţă cele mai grele probleme de calcul din viaţa practică, să-şi dea seama, în fine de tot ce-i înconjoară. Într-un cuvânt, domnule primar, Şcoala Primară Publică de Băieţi din acest oraş, condusă cu multă înţelepciune de d-nul Sadoveanu, cu concursul devotat al celorlalţi institutori, se poate număra între şcolile cele bune satisfăcând pe deplin menirea ei.”.
Convins de necesitatea dezvoltării şi sprijinirii învăţământului, primarul Lascăr acorda din bugetul primăriei 200 lei ,,pentru cărţi de premii la examene”, 150 lei ,,cumpărării de cărţi în cursul anului copiilor şi fetelor sărace de la ambele şcoli”, 1600 lei ,,chiria localului şcolii primare de băieţi’’ şi 587 lei ,,ajutor la chiria localului internatului de fete”.
Primarul marilor investiții
Însă principalele realizări ale lui Vasile Lascăr, ca primar, constau în investiţiile din infrastructura urbană, care vor transforma Târgu-Jiul dintr-un târg patriarhal într-un oraş modern. La 26 iunie 1879, primarul Lascăr îi comunică inginerului judeţului că a interzis ,,ridicarea pietrişului din sus de pod”, care apără Grădina Publică de inundaţii şi permite folosirea pietrişului ,,din cel care se găseşte în josul podului”. Pentru menţinerea curăţeniei în oraş exista ,,Corpul Cantonierilor”, compus din 9 oameni, din care 6 fac ,,serviciu activ la curăţitul şoselelor, străzilor”, iar ceilalţi 3 ,,unul la curăţitul pădurilor de peste apa Jiului, de asemenea la Grădina Publică pentru curăţitul şi îngrijirea Grădinii şi unul numai pentru întreţinerea reparaţiunilor obiectelor de curăţenie”.
Cristian Grecoiu