După ce zilele trecute mai mulţi romi au fost reţinuţi de poliţie, pentru că mai întâi unii s-au tăiat, apoi alţii au încercat să-i împace, s-a organizat o masă rotundă. Tema, legată de judecata ţigănească, un obicei al ţiganilor care e recunoscut neoficial de poliţişti şi nerecunoscut oficial. La întâlnirea cu pricina au participat romi kirinisitori (judecători) din toată ţara, care doresc să devină mediatori. Nici o problemă n-ar fi fost, dacă spre final, după plecarea presei, ţiganii n-ar fi încercat să convingă autorităţile să bage sub preş scandalul şi să lase părţile să se împace. Mai ales că mai sunt şi alţi ţigani certaţi cu legea, care au făcut cam multe nereguli şi acum se tem că prieteniile lor cu anumiţi poliţişti ar putea să pice şi ei să ajungă, alături de cei reţinuţi, tot la arest. Până la urmă, concluzia a fost că poliţia nu s-ar băga în judecata ţigănească, ce nu e legală, dacă tot ei, ţiganii n-ar reclama, pentru simplul fapt că n-ar ştii de ea. Deci, concluzia neoficială a întâlnirii: frate, judecaţi-vă, dar noi să nu ştim. Varianta oficială din ambele părţi: „Judecata ţigănească se face numai la despărţiri”(Nelu Pavel); „Nu se face nici o judecată, poliţia ia măsurile legale.”(Poliţia)
Doar adevărul e undeva pe la mijloc: ţiganii îşi văd de obiceiurile lor, doar că unii mai reclamă la poliţie, pentru că există şi judecători ţigani care nu judecă corect, iar poliţia mai face şi ea exces de zel în unele cazuri, ca să compenseze pentru altele la care închide ochii.