Strategia privind modernizarea infrastructurii educaționale 2017-2023 în dezbatere publică

 91 total views

În luna iulie 2017, Asociația ȘCOALA GORJEANĂ organiza la Târgu-Jiu o masă rotundă pe problema investițiilor în infrastructura școlară  și a nevoii elaborării unei Strategii în domeniu. Iată că Ministerul Educației Naționale a venit în aceste zile cu un proiect în dezbatere publică  ”Strategia privind modernizarea infrastructurii educaționale 2017-2023”, un document ce poate deschide drumurile în această direcție. Dacă autoritățile vor direcționa  mai bine resursele, șansele pentru învățământul românesc ar fi mai mari să-și împlinească menirea.

Potrivit ”Strategiei”, Ministerul Educației Naționale își propune consolidarea, reabilitarea, modernizarea și extinderea unităților de învățământ în vederea asigurării condițiilor de siguranță, reabilitarea spațiilor de învățare pentru asigurarea condițiilor minime de funcționare, revizuirea și crearea unui cadru normativ al infrastructurii școlare propice unui spațiu de învățare, modernizarea, reabilitarea, extinderea, echiparea și flexibilizarea spațiilor de învățare din unitățile de învățământ cu nivel primar și gimnazial. Totodată, MEN are în vedere și construirea și reabilitarea de campusuri școlare.

Cifre necruțătoare

În contextul acestor măsuri, MEN menționează că peste jumătate (56%) dintre elevii din România învață în școli supraaglomerate sau subutilizate. Astfel, 22% dintre elevi învață în școli supraaglomerate, școli cu o capacitate insuficientă în raport cu numărul elevilor înscriși. Pe de altă parte, 34% dintre elevi (aproximativ unul din trei elevi) învață în școli care au capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor.

“Doar 30% dintre unitățile de învățământ au capacitate adecvată. În mediul urban, 14,5% dintre unitățile de învățământ au o capacitate insuficientă, comparativ cu 8,8% din mediul rural. Pe de altă parte, un mare număr de unități de învățământ din mediul urban (46%) au capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor înscriși. Capacitatea excedentară se întâlnește cu precădere în mediul rural, unde 62,6% dintre unitățile de învățământ (aproximativ două din trei) au spațiu excedentar, fiind utilizate sub capacitatea disponibilă. În același timp, fenomenul supraaglomerării este mai larg răspândit în unitățile de învățământ secundar: 14% dintre unitățile de învățământ secundar au capacitate insuficientă în raport cu populația școlară, comparativ cu doar 2,4% dintre școlile primare”, se arată în proiect.

În proiect se mai precizează că aproximativ 30% dintre școlile din România nu au grupuri sanitare în interior, situație care afectează peste 230.000 de elevi la nivel național.

Potrivit sursei citate, în total, 2.220 de școli din România nu au grupuri sanitare în interior, iar diferența dintre mediul urban și cel rural este evidentă: 38% în mediul rural, comparativ cu 7% în mediul urban.

“În județele Vaslui și Botoșani, aproximativ unu din trei elevi nu are acces la grupuri sanitare în interior. În județele Vrancea și Teleorman, această problemă afectează aproape unu din patru elevi. Pe de altă parte, în București și în județele Ilfov și Brașov au cele mai mari procente de unități de învățământ cu toalete în interior”, se menționează în proiect.

Datele existente arată că situația utilităților este mai bună în grădinițele din mediul urban decât în cele din mediul rural. În mediul rural, 24% dintre grădinițe au grupuri sanitare în exterior, comparativ cu 7% din mediul urban.

Un alt aspect este acela că peste 3.000 de unități de învățământ secundar din mediul rural nu sunt dotate cu laboratoare (comparativ cu 803 unități de învățământ din mediul urban), lipsa acestora afectând 63% dintre elevii din mediul rural și 19% dintre cei din mediul urban.

De asemenea, două din zece școli din mediul urban și șase din zece școli din mediul rural nu sunt dotate cu bibliotecă. În același proiect se arată că peste 42% dintre clădirile în care funcționează școli sunt amplasate în zone cu risc seismic ridicat, iar aproximativ o treime dintre aceste clădiri au fost construite înainte de 1963.

Analiza învățământului gorjean

Specialiștii Asociației ”Școala Gorjeană” au  realizat o analiză completă a învățământului gorjean, raportându-se în special la aspectele socio-economice ale Regiunii Sud Vest Oltenia dar și la cele la nivel național. Analiza  a fost realizată  pe baza indicatorilor demografici, economici, educaționali și ai pieței muncii așa cum sunt ei furnizați anual de Institutul Național de Statistică, de Consiliul Județean Gorj, Inspectoratul Școlar Gorj, dar și pe baza unor studii realizate de diverse organisme internaționale precum Banca Mondială.

Marius Buzera, prim-vicepreședinte al Asociației ȘCOALA GORJEANĂ, remarca o serie de amenințări care planează asupra instituțiilor de învățământ și mediului economic din Gorj: scăderea populației școlare și a populației active pe deoparte și îmbătrânirea populației pe de altă parte; scăderea sau stagnarea principalelor industrii ale județului; tendință de creștere a somajului și în special a  incidenței șomajului de lungă durată în rândul tinerilor, care este una dintre cele mai mari la nivel de țară; investițiile străine în regiune sunt cele mai mici din țară; scăderea interesului tinerilor pentru formări prin școli postliceale și universități, inclusiv a celor care au promovat examenul de Bacalaureat; scăderea interesului tinerilor pentru meseria de profesor, lucru reliefat în deficitul de personal didactic pe anumite discipline; lipsa unei dotări corespunzătoare a școlilor din mediul rural (laboratoare de stiințe, fizică, chimie) ceea ce face ca elevii să nu aiba șanse egale cu cei din mediul urban;

Alte deficiențe cu care se confruntă sistemul educațional gorjean sunt: supraaglomerarea claselor unor unități de învățământ; lipsa dotarilor care să faciliteze integrarea tinerilor cu deficiențe; lipsa manualelor pentru anumite discipline; investiții ale autorităților locale care nu țin cont de nevoile reale precum renovarea unor școli fără elevi, constuirea unor noi școli supradimensiunate pentru efectivele de elevi, construirea unor baze sportive în locuri inaccesibile elevilor.

Interesant că rapoartele Bâncii Mondiale scot în evidență și o serie de puncte tari ale sistemului educațional gorjean: un procent mic de elevi care nu sunt cuprinși în sistemul educațional;un procent mic de abandon și repetenție raportat la nivelul țării; un numar mic de infracțiuni produse de elevi ș.a.