Continuăm și în acest număr povestea avocatului Ștefan Dobruneanu. Născut în Caracal la data de 14 decembrie 1862, Ştefan Dobruneanu, a fost cel de-al treilea fiu al familiei de proprietari Dobruneanu Şt. Nicolae şi Zinca zisă şi Zoe, tatăl fiind fiul lui Ştefan Dobruneanu, mare proprietar de terenuri în fostul judeţ Romanaţi, numele acestora venind de la localitatea Dobrun unde familia deţinea proprietăţi, acesta din urmă fiind şi ctitor în anul 1846 al bisericii din localitate. Cariera lui a fost însă legată de județul Gorj. Restul familiei s-a identificat cu trecutul oraşului Caracal.
Dacă în momentul când va trebui să se construiască această şcoală – trei ani de la încetarea din viaţă a soţiei mele – Casa Şcoalelor va avea o asemenea şcoală construită în T. Jiu, atunci se va construi un internat, în care se va primi bursieri numai cu concurs, copii din comunele rurale lipsiţi de mijloace. Acest internat va purta numele de *Internatul agricol Ştefan Dobruneanu*. Admiterea copiilor se va face prin concurs înaintea unei comisii instituită de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.”
La nici două luni de la întocmirea acestui ultim testament distinsul avocat Ştefan Dobruneanu îşi află sfârşitul departe de casă aflându-se în Germania la Berlin în data de 20 iulie 1910. Cu aducerea în ţară a rămăşiţelor pământeşti s-a ocupat fratele său Mihail Dobruneanu, care după ce i-a făcut toate orânduielile i-a depus trupul fără viaţă într-un coşciug metalic pe care la dus direct la Caracal unde a fost depus în cavoul familiei marelui haiduc Avram Iancu, alături de familie. Abia în anul 1912, după ce Primăria oraşului Târgu Jiu a acceptat succesiunea, după ce s-au făcut solicitări atât la Sfânta Episcopie Râmnicul Noul Severin dar şi la Ministrul de Interne – Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Superior, sicriul metalic cu rămăşiţele au fost aduse la Târgu Jiu şi depuse în capela familiei din cimitirul oraşului la 26 februarie 1912, cu transportul fiind însărcinat ajutorul de primar N. Tâmpeanu împreună cu I. Fischer, şeful biroului de stare civilă dar şi Toma Demetrescu, controlor comunal.
În urma acestui gest nobil, Primăria oraşului Târgu Jiu a beneficiat de o sumă de aproape 200000 lei, sumă colosală la vremea respectivă, sumă pe care avocatul Ştefan Dobruneanu o avea în efecte financiare precum şi în împrumuturi la numeroase persoane ca de exemplu la Pantelimon Voiculescu din Băleşti avea un împrumut de 100000 lei, la Constantin Dobrescu din Godineşti 30000 lei dar şi la arhitectul Anghel Păunescu din Constanţa, originar din Târgu Jiu, la fel o sumă foarte mare de bani.
Avere imobilă se pare că nu a avut deoarece, chiar dacă şi-a permis să cumpere, nu a făcut-o locuind pe tot timpul vieţii petrecute la Târgu Jiu cu chirie în casele familiei Caribolu din strada Unirii. Imediat după deces, soţia sa Lucia s-a stabilit în Franţa la Paris de unde a solicitat ca renta viageră primită prin testament să îi fie trimisă acolo unde, dintr-o scrisoare trimisă primarului oraşului Târgu Jiu, Gheorghe Stolojanu a solicitat să-i fie trimişi bani cât mai repede pentru a cumpăra o casă la periferia Parisului.
În anii care au urmat, consiliul local a întocmit anual un buget separat cu numele Ştefan Dobruneanu, buget care era alcătuit din sume considerabile provenite din dobânzi la sumele depuse în depozite sau investite în acţiuni de tot felul. Fratele avocatului, Mihail Dobruneanu, a întâmpinat însă multe greutăţi în a-şi recupera cheltuielile efectuate cu aducerea trupului neînsufleţit al fratelui său din Berlin, acestea ridicându-se la peste 7000 lei. Bustul primei sale soţii, Caterina, s-a aflat pentru mulţi ani aşezat în parcul oraşului alături de fântâna construită tot cu aceiaşi ocazie iar sufletul său şi-a găsit alinarea odată cu aducerea trupului soţului său alături în capela familiei din cimitirul oraşului, acolo unde cu un an înainte de deces, Ştefan Dobruneanu achiziţionase un loc de veci la clasa I, aripa stângă, rândul 7, nr. 26 în mărime de 4 metri/4,5 metri.
Pentru gestul său sublim, pe care puţini oameni l-au făcut pentru comunitate, tindem să credem că ar merita ca una din străzile oraşului să îi poarte numele sau cel puţin una din instituţiile sanitare sau de învăţământ din oraşul care la adoptat pentru o perioadă de timp şi unde avocatul Ştefan Dobruneanu a trăit o viaţă plină de idealuri măreţe îndeplinindu-i-se astfel, pentru aceste merite ale sale, dorinţa nemărginită de a-i rămâne numele întipărit în istoria acestui oraş.
Daniel Cismașu
