Printre personalităţile culturale care au marcat istoria acestor meleaguri a fost şi Ştefan Bobancu, dascăl de elită la graniţa dintre secolele XIX şi XX. A avut o activitate publicistică deosebită şi s-a remarcat ca luptător pentru cauza românilor din teritoriile aflate sub ocupaţia străină. Ardelean prin naştere, Ştefan Bobancu a fost adoptat de gorjeni care l-au plasat într-un pantheon alături de Iuliu Moisil, Vitold Piekarski, Ion Popescu-Voiteşti, N.D. Miloşescu ş.a. Ştefan Bobancu a predat istoria aşa cum era atât la Braşov cât şi la Târgu-Jiu. Doar site-urile de la Gorj nu sunt prea exacte cu biografia profesorului ardelean.
Începem notaţiile noastre despre Ştefan Bobancu cu o corectură privind anul naşterii. Potrivit datelor ajunse până la noi din articolele şi cărţile lui Octavian Ungureanu şi Gheorghe Nichifor, Ştefan Bobancu s-a născut în 1848 şi nu în 1855 după cum ne informează site-ul Consiliului Judeţean Gorj. Inaverdenţele nu se opresc aici, Ştefan Bobancu a fost fiul lui Nicolae Bobancu, lăncier în legiunile lui Avram Iancu, iar studiile le-a făcut la Sighet, Braşov şi Universitatea Bucureşti, filologie după cele mai multe mărturii şi istorie după cele susţinute de site-ul buclucaş.
Un mare patriot
După terminarea facultăţii, a fost profesor mai întâi la Ploieşti-suplinitor de istorie şi greacă-iar apoi în oraşul natal ca profesor de liceu, militând pentru dezrobirea românilor în cadrul publicaţiei „Gazeta Transilvaniei”. Pentru articolele sale a fost condamnat de Curtea de Juraţi de la Cluj şi reţinut în închisoarea de la Vacz.
Va trece Carpaţii după acest moment, unde este numit la 1 septembrie 1890 profesor şi director al Gimnaziului Real din Târgu-Jiu, pe care îl conduce până la 1 decembrie 1893. Va înfiinţa după aceea Şcoala Primară Româno-Germană şi Grădiniţa de Copii, cu denumirea simbolică „Unirea”.
Ştefan Bobancu a avut o activitate complexă la catedră şi în afara şcolii, la serbările culturale, scopul său fiind pregătirea tinerilor pentru ziua unirii neamului. Despre el, unul dintre elevi, scriitorul N.I. Popescu, spunea despre lecţiile deosebite pe care le preda acesta: „Acum-scria acesta în 1940-când cu suferinţe, lacrimi şi sânge am întors hotarele ţării…, îmi răsare înaintea ochilor minţii, „domnul nostru de istoria românilor”, martirul purtat prin puşcăriile ungureşti, şi-mi apare ca un gigant care a schimbat faţa unei lumi vechi prin purtarea crezului şi prin căldura inimii sale, pe care a dat-o inimilor noastre tinere şi entuziaste.”
Marele publicist
Ziarist în tinereţe la „Gazeta Transilvaniei”, Ştefan Bobancu a publicat mult şi la Târgu-Jiu. A colaborat la revista culturală „Amicul Tinerimii” (1895), iar în 1896 a scos revista „Paza Neamului”. A mai fost şi editorul altor reviste cu specific naţional „Bunul prieten”, „Unirea Neamului” şi „Românismul”. A fost arestat din nou în timpul Primului Război Mondial.
Toate articolele sale, extrem de numeroase, sunt pătrunse de un suflu patriotic fără seamăn, condamnând faptul că românii din Transilvania, Bucovina şi Basarabia nu sunt lăsaţi să se afirme naţional. Rămâne memorabilă, în „Românismul”, de exemplu, reluarea unei scrisori a unui ungur din Sibiu, publicată în „Budapest Hirlop”, în care zugrăveşte starea de spirit a românilor din acest oraş. Astfel, la „Albina”, cea mai mare bancă românească, într-o sală de întruniri, sunt expuse la loc de cinste portretele lui Avram Iancu, Andrei Şaguna, Iuliu Maniu şi Aurel Vlaicu, „ceea ce ilustrează în chip dureros nesuccesul instrucţiei în spirit unguresc”
Gorjeanul de adopţie prezenta în presa gorjeană persecuţiile pe care le suporta ziarul românesc din Chişinău „Cuvânt moldovenesc” din partea autorităţilor ţariste. Tot aici găsim şi informaţii importante despre lupta românilor din Bucovina, cum ar fi de pildă relatarea referitoare la Congresul I al învăţătorilor, desfăşurat la Suceava, unde s-a pus cu acuitate problema muncii dascălului pentru afirmarea şcolii româneşti.
Activitatea în timpul Războiului Reîntregirii
Pe timpul Primului Război Mondial, Ştefan Bobancu a avut o activitate foarte intensă. Interesant că privitor la moartea lui Franz Ferdinand, Bobancu scria că aceasta va pune pe tapet problema austriacă, întrucât imperiul era „tixit de naţionalităţi”. România trebuia să se pregătească pentru a se aşeza la „masa lichidării falimentului monarhiei austro-ungare”. „Se face ziuă-anunţa Bobancu în august 1914-să fim pregătiţi, s-a apropiat momentul în care va bate ceasul mântuirii şi înfăptuirii idealului românesc.”
În iulie 1915, într-un articol intitulat „Fraţi români şi bravi olteni”, Ştefan Bobancu făcea un apel la luptă: „De la voi s-aşteaptă întregirea pământului şi a neamului. Încununaţi-vă frunţile cu cununa gloriei…Dovediţi nemţilor semeţi şi ungurilor brutali, că în vinele voastre curge sângele vitejilor Ştefan cel Mare şi Mihai”. De asemenea, profesorul gorjean lua atitudine hotărâtă împotriva celor care se sustrăgeau serviciului militar. Se dădea publicităţii o plângere a ţăranilor din comuna Băleşti, care protestau contra proprietarului Pantelimon Voiculescu ce şi-a scutit copiii de armată prin mijloace necinstite: „E dureros-spun băileştenii-că numai noi, care ducem încă viaţă de robi, punem umărul la mărirea şi înălţarea patriei.”
Lyra gorjului
Ştefan Bobancu a avut un rol important în începutul mişcării muzicale în judeţ. Astfel, în jurul anilor 1911-1912 a luat fiinţă societatea corală „Lira Gorjului”. Profesorul ardelean a avut un rol foarte important în crearea acestei societăţi care până la declanşarea războiului a organizat câteva concerte la Târgu-Jiu, Râmnicu Vâlcea şi Târgu-Cărbuneşti.
